Autism

Autismul este o afectiune psihica manifestata in primii ani de copilarie si se caracterizeaza prin alterarea severa a capacitatii de interactiune/adaptare sociala, absenta sau alterarea severa a dezvoltarii limbajului, activitati sau interese repetitive si/sau stereotipe, mai ales cu/pentru obiecte neinsufletite.

Sisteul nervos este cel afectat de autism. Prevalenta este crescuta la frati, concordanta crescuta la gemenii monozigoti.

Debutul autismului este inainte de varsta de 3 ani, dar dezvoltarea anormala generala este perceputa inainte de aceasta varsta. Autismul afecteaza mai mult sexul masculin, intr-un raport baieti:fete de 2-4:1.

Alterarea interactiunilor sociale se manifesta prin incapacitatea sau lipsa utilizarii comportamentelor non-verbale (postura, expresiile faciale etc), incapacitatea de a dezvolta relatii normale cu copii de aceeasi varsta, lipsa preocuparii si intereselor comune cu copii de aceeasi varsta, lipsa reciprocitatii sociale si/sau emotionale.

Copiii afectati de autism au preocupari anormale (ca intensitate si atentie acordata), inflexibilitate la activitati nonfunctionale, manierisme motorii stereotipe sau repetitive, preocupare pentru obiectele neinsufletite si partile componente ale acestora.

Nu au fost identificate cauzele care determina aparitia autismului. In general se crede ca afectiunea este cauzata de anomalii ale structurii sau functiei cerebrale. Cercetarile continua sa investigheze legatura dintre factorii ereditari, genetica si afectiunile medicale. Presupunerile despre imunizari ca fiind cauza autismului si a tulburarilor asociate caracterizate prin anomalii ale interactiunilor sociale si ale dezvoltarii limbajului sunt investigate, insa deocamdata nu exista dovezi in acest sens.

Nu cunosc personal nici o persoana bolnava de autism, dar mi-a fost prezentat recent cazul lui Petrisor (pentrupetrisor.com), un baietel din Maramures care are si o pagina personala de pe care citez:

Orice mama doreste un mic zambet de la copilasul ei, doreste sa-l auda spunand „mama”, doreste sa-l vada ca el creste mare si sanatos. Acestea sunt dorintele din inima oricarei mame la venirea pe lume a copilului ei. Emotia si fericirea acelui moment au inundat de speranta inima Cameliei si familiei sale. Un copilas blondut cu parul carliontat, frumos ca un ingeraa a venit ca un dar divin pentru ei.

Nasterea lui Petrisor, cel de-al treilea copil al familiei Muntean, a adus lacrimi de bucurie parintilor sai. Acestea insa, s-au transformat intr-o clipa in lacrimi de tristete si durere; imediat dupa nastere au aflat ca fiul lor are palatoschizis (ruptura a valului palatin), problema care a fost remediata la 18 luni, printr-o operatie. Credeau ca aici a luat sfarsit problema lui Petrisor, dar daca pana acum au pus pe seama acestui defect, intarzierea vorbirii (singurul cuvant pe care il spunea de la sase luni era „mama”, care la inceput era plin de semnificatie, dar dupa doi ani a inceput s-o piarda), dupa varsta de doi ani si jumatate, cand au incercat sa-l duca la gradinita, ingrijorarea lor ca Petru ar putea sa mai aiba si altceva, le-a fost intarita de educatoare. Aceasta a spus ca baietelul nu interactioneaza cu ceilalti copii si prefera sa stea singur si sa se joace cu atele. Acesta a fost momentul in care parintii lui Petrisor au decis ca trebuie sa-l duca la un medic specialist. Diagnosticul de autism infantil i-a fost pus exact la varsta de trei ani, dar fara a i se da vreo sansa de recuperare. Singurele cuvinte pe care le-au auzit parintii au fost: „Autismul nu se vindeca!”; „Mergeti acasa, daca puteti face ceva cu el cinci minute pe zi este bine!”; „Va creste si el alaturi de ceilalti, dar va fi diferit!”, dar cat de diferit nimeni nu le-a spus… Disperarea, durerea si mai ales neputinta i-a coplesit pe parinti la aflarea diagnosticului.

Din acest moment viata familiei s-a schimbat radical. A inceput o perioada foarte grea de cautari, dar solutiile intarziau sa apara, pana cand intr-un tarziu s-a zarit luminita de la capatul tunelului. Raspunsul nu a venit de la „specialisti”,asa cum s-ar crede, ci de la parinti care au trecut prin aceeasi situatie.