Avortul: Intre Drama si Mandrie

Avortul la cerere este un subiect care imparte lumea in 2 mari tabere: cei care il sustin si cei care il condamna, putini fiind cei indiferenti referitor la acest aspect. Lupta dintre cele 2 tabere s-a dus mai mult pe plan politic, iar bataliile s-au concretizat prin adoptarea sau abrogarea unor legi, dar acum se abordeaza problema pe noi fronturi.

Twitter este o platforma de microblogging care permite inregistrarea unui cont si postarea de mesaje de maxim 140 de semne. Una dintre facilitatile platformei este posibilitatea de a adauga etichete mesajelor, cumva similar cu postarea articolelor intr-o anumita categorie pe blog.

O astfel de eticheta introdusa recent este #ihadanabortion cu scopul de a stimula femeile sa-si impartaseasca experienta referitoare la avort. Daca la inceput mesajele postate sub aceasta eticheta apartineau in special femeilor care au facut cel putin un avort, acum s-a ajuns la o lupta personala intre cele care au facut avort si cei care condamna avortul.

Citind cateva sute de astfel de mesaje am reusit sa-mi fac o imagine de ansamblu asupra abordarii generale. Femeile care susin avortul si incearca sa-l promoveze au ca argument principal emainciparea femeii si controlul asupra propriului corp, considerand ca au drept de viata si de moarte asupra fatului care se dezvolta in interiorul uterului lor.

Eu incerc pe cat posibil sa fiu neutru fata de femeile care au facut avort, asta pentru ca asa ar fi cel mai corect din punct de vedere profesional, dar eu sunt impotriva optiunii de a ajuta la efectuarea unui avort la cerere. Cu alte cuvinte, nu fac, dar nici nu-i judec pe cei care fac. Mi-am insusit aceasta pozitie in urma cu vreo 4 ani cand eram pe o sectie de ginecologie si am avut o experienta care m-a marcat (poate voi scrie odata despre ea, oricum nu in viitorul apropiat…), dar nu pot sa raman indiferent la mandria cu care unele femei isi anunta trecerea printr-un avort…

Sunt convins ca pentru nici o femeie avortul nu-i o experienta placuta, chiar daca efectuarea lui ii confirma dreptul asupra propriului corp, deci care e scopul ipocriziei?

Avortul a o forma de emancipare a femeii? De ce nu ne oprim la contraceptie? Si contraceptia e un drept castigat… avortul nu e o metoda contraceptiva.

Mai jos sunt cateva replici de sub eticheta #ihadanabortion, primele pro, ultimele contra avortului la cerere.

#ihadanabortion 4 actually… 1 a decade is not bad odds 4 how many times I *could* have gotten preg

It is an issue of autonomy. You’re telling me that I don’t have the right to choose what happens to my body.

this is my child http://is.gd/gVivx

#ihadanabortion and I’ve never regreted it.

Impressed with everyone who has tweeted #ihadanabortion to let others know they’re not alone. I am proud to be #prochoice

I signed up just to support #ihadanabortion! I had one, so did my mom. Haters need to stop making a difficult choice worse!!

And I’m not ashamed. Kudos to all those women speaking out against the morons who want to live in the Dark Ages.

If Twitter existed in the 1800’s the historical parallel of #ihadanabortion would be #iownaslave. Boasting in the shedding of innocent blood.

Trying to remove the shame of child killing with #ihadanabortion meme is pathetic. Why would you feel ashamed? Because you know it’s wrong.

If only the unborn could speak. There would be 50 million tweets of #IWasAborted and they wouldn’t be celebrating

Abortion „prevents” a child? Like a gun fired into a young person’s head prevents old age

28 raspunsuri

  1. de unde pana unde e corpul lor???
    oricum ai intoarce problema…e o alta fiinta…alt ADN, alt suflet… nu are decat o legatura nutritiva cu mama (pt ca din moment ce e pro-avort…legatura spirituala e de domeniul trecutului)…. intr-adevar… fiecare isi face viata asa cum doreste… dar de aici pana la SUNT MANDRA ca am control asupra corpului meu…. nu e emancipare…e reducerea intregii capacitatii creatoare a femeii la un vid absolut.

  2. Nici drama nici mandrie!!! pana la un anumit nivel te afecteaza avortul… asta e si normal, dar hai sa nu dramatizam lucrurile… si embrionul (6-7 sapt.) e fiinta umana pana la urma -nu zic ca nu este-, dar tu ca si mama inca nu ai o legatura sufleteasca formata cu el. O femeie inteligenta in mod evident foloseste metode contraceptive, pentru a evita sarcina nedorita, dar hai sa fim seriosi… si cei mai destepti fac greseli in viata!! si nu cred ca trebuie sa fie condamnate pentru asta (obviously asta nu inseamna ca e normal sa-ti faci programarile la avort ca si cum ai merge la stomatolog)
    Nu sunt de acord cu afirmatia „sunt stapanul corpului meu si eu decid daca fiinta din uterasul meu o sa traiasca sau nu”, dar nici cu ideea ca, daca esti insarcinata trebuie sa nasti copilul orice ar fi… un copilas are nevoie de familie in primul rand, multa atentie, rabdare si afectiune, pe care sincer nu cred ca o studenta de 22 de ani cu prietenul sau de 23 de ani poate sa-i dea.

  3. Laurentiu, iti impartasesc in totalitate parerea, ma bucur ca inca mai sunt oameni (si in special medici) care gandesc in acest mod:)

  4. Si apropo, mi-ar placea foarte mult sa scrii despre experienta ta de acum 4 ani.

  5. aveam 21 si eu si el,si am facut cea mai mare realizare a mea.acum are 4 ani jumate,am absolvit facultatea,am luat rezidnetiatul cu un punctaj bun.si nu regret nic o clipa decizia.
    NImic nu e mai important decat viata!

  6. Eu aveam 18 ani cand am aflat ca sunt insarcinata. Atunci am gandit ca am doar o singura posibilitate. Imi nasc copilul si voi avea grija de el toata viata.

    Cand o femeie ramane insarcinata trebuie sa se gandeasca doar la singura alternativa. Sa ofere sansa la viata, micii vietati din pantec. Sunt convinsa ca dupa ce naste, va trece cu usurinta peste modul in care a ramas gravida.

    Doamnelor emancipate care considerati ca detineti controlul absolut al corpului d-voastra nu faceti ceva de care sa regretati mai tarziu doar pt simplu fap ca vreti sa fiti in ton cu moda.

    Atentie! Aveti grija de voi si protejati-va.

  7. Am observat ca unele persoane anti-avort isi motiveaza optiunea printr-o experienta personala, anectodica, neaparat subiectiva, care n-ar putea avea nicio valuare argumentativa care sa stea in picioare in afara acelei experiente.
    De ce? Pentru ca nu exista argumente rationale pentru o astfel de pozitie, ci doar alegeri fie profund emotionale – fie profund religioase. Ambele gresite, dupa parerea mea. O alegere bazata pe astfel de motive iluzorii nu le da dreptul sa judece.

    Aducerea pe lume a unui copil este o responsabilitate enorma, iar pasul asta nu trebuie facut dintr-o greseala. Un copil trebuie sa creasca intr-un mediu sigur, dragastos, sa aiba un camin, o familie, sa primeasca o educatie potrivita. Asta daca ne dorim sa ajunga un adult normal, implinit. Daca nu, e plina lumea de familii disfunctionale, de psihopati si de oameni care au ajuns cum au anunj pentru ca n-au avut parte de o crestere normala.
    Daca mama nu-i poate oferi aceste lucruri nu e mai bine sa nu-l nasca deloc?

    Laurentiu, tie ca obstetrician in devenire iti pasa de ducerea la bun sfarsit a unei sarcini (pentru ambii pacienti), inteleg asta. It’s your job. Dar nu ai niciun control asupra a ceea ce se intampla dupa aia cu viata mamei si a copilului.
    Poate n-au bani sa-l creasca. Poate nu au servici si nu sunt casatoriti. Poate au 15 ani si locuiesc cu parintii si bunicii.
    Chestiile astea nu conteaza deloc? Chiar avem nevoie de alt copil chinuit, care sa creasca intr-o familie disfunctionala?
    Sa recunoastem, o femeie ajunsa in postura unui eventual avort nu este o femeie in stare sa creasca un copil. Nu e tocmai o femeie prevazatoare. Da, a facut o greseala grava ca nu s-a protejat, dar e si mai grav daca persista in greseala in situatiile despre care am vorbit.

    Un avort nu e usor si nu e motiv de mandrie. Nu e un act de egoism. Dimpotriva, e o decizie cat se poate de altruista si femeile care fac avort ar trebui incurajate si sprijinite, nu condamnate. Fie si numai pentru faptul ca au gandit dincolo de propriile sentimente si au avut curajul sa impiedice finalizarea unei sarcini nedorite.

  8. Daca mama nu se simte capabila sa aiba grija de micutul care va urma sa se nasca, atunci cand va fi capabila? Atunci cand o sa treaca printr-un numar mare de avorturi? Sau cand va dori sa se aseze la casa ei si realizeaza ca, daca nu facea avort cand era tanara ar fi putut sa aiba deja un copil mare? Credeti-ma ca am intalnit multe astfel de cazuri.

  9. @Laura
    Va fi capabila in momentul in care va considera ea insasi ca este capabila si ca-si doreste un copil.
    Calitatea vietii (atat a copilului cat si a mamei) atunci cand o sarcina e planificata nu se compara cu cea in care mama isi duce sarcina la capat din obligatie.

  10. @Lunatic
    Daca ramane o femeie foarte tanara din intamplare gravida si face copilul, hai sa spunem poate din motive ca parintii o obliga tu crezi ca aceasta mama o sa fie toata viata o denaturata pt ca a facut un copil cand nu era pregatita? Si pana la urma nu-si va ingriji copilul? Sau nu va invata sa il iubeasca? Oare il va lasa in voia sortii in caz ca parintii ei dispar si nu mai are sprijin. Sunt cazuri si cazuri.
    De fapt ce discutam noi pana la urma sunt vorbe in vant. Ficare va ajunge sa decida in cunostinta de cauza pt ca viata ne rezerva multe si pusi in fata faptului implinit poate ce spunem acum atunci va fi invers.

  11. @Laura
    Normal ca-l va iubi, aproape toate mamele isi iubesc copiii, nu despre asta e vorba. Dar ii va fi greu, o femeie n-ar trebui sa se chinuie sa-si creasca acel copil. N-ar trebui sa-si ia doua joburi, sa ramana alaturi de un barbat pe care poate nu-l iubeste, sa-si termine facultatea la seral sau sa renunte de tot la educatie, sa arunce la gunoi toate visele ei din copilarie pentru a se dedica acelui copil.

    „De fapt ce discutam noi pana la urma sunt vorbe in vant.”
    Exact asta vreau si eu sa spun. Nu scriu aici fiindca imi place sa dezbat aiurea pe net. Scriu pentru ca cred ca e important ca o femeie sa nu fie constransa din toate partile sa ia acea decizie, sa nu fie judecata, sa nu fie privita ca o criminala. E nedrept sa ajunga sa aiba remuscari, regrete sau cosmaruri toata viata din cauza ca a refuzat sa nasca si societatea o invinuieste.
    Si da, POATE copilul va avea parte de o viata normala, dar riscul ca o sarcina nedorita sa nu se termine bine este mai mare decat probabilitatea unui scenariu fericit. Chiar e nevoie ca femeile sa fie constranse sa-si asume acel risc?

  12. Ok @Lunatic imi place cum gandesti 🙂

  13. Nu cred in emanciparea unei femei prin drept de viata si de moarte asupra unei fiinte! Asta este un pacat suprem pe care constiinta nu ti-l spala, sa nu mai vorbesc de Dumnezeu!
    Intr-una din practicile de vara intr-un oras mic la un spital am ramas si eu ingrozita de metoda ubicuitara de contraceptie: avortul la cerere. Minim 7 pe zi cu rugi si cu milogiri!!! Vreau sa imbratisez aceasta specialitate din exact opusul acestui aspect: Nasterea= minunea de a trai si de a da viata! Nu stiu ce atitudine voi adopta , ma gandesc cu groaza !

  14. Personal, intotdeauna am fost paranoica cu privire la o posibilia sarcina, deci consider ca sunt multe mijloace contraceptive pe piata si trebuie sa ne luam toate masurile preventive necesare. Nu pot sa inteleg o persoana care e atat de incostienta incat sa nu ia in considerare o posibila sarcina, sa mearga la risc, pur si simplu cu anumite lucruri nu poti sa te joci in viata. Pe de alta parte nu putem generaliza pt ca fiecare caz e diferit in functie de persoana careia i se intampla, de imprejurarile in care s-a produs fapta smd…riscul de a ramane insarcinata exista intotdeauna, ce putem noi sa facem e sa ne luam masurile necesare pt a-l diminua cat mai mult posibil. In principiu, sunt de acord cu avortul atunci cand aducerea pe lume a unui copil ar periclita grav dezvoltarea fizica, morala si intelectuala a fetei/femeii respective sau a copilului care ar urma sa aiba o viata nu tocmai fericita, dar nici nu putem fi de acord cu avortul abuziv…de genul „eh, se mai intampla” si „o facem si a doua oara”. Pana la urma nici nu are rost sa judecam noi treaba asta pt ca cele care au recus la avort cu siguranta sufera repercursiuni de ordin moral, fizic(exista sansa de a nu mai putea procrea din cate stiu, probleme cu aparatul genital). Traim intr-o societate moderna, iar asta nu inseamna neaparat emancipare de genul”fac ce vreau e democratie”, „sunt independenta” etc, inseamna de asemenea ca sunt mijloace de informare si institutii de ajutor(planing unde se ofera consiliere gratuita si mijloace contraceptive gratuite) astfel ca nu mai exista atatea scuze ca in trecut pt asemenea fapte.

  15. @lunatic
    Nu exista argumente rationale pentru ilegalizarea avorturilor? O astfel de teorie e echivalentul unei afirmatii ca si „nu exista nici un motiv rational pentru a nu distruge umanitatea, din moment ce noi parazitam planeta aceasta si avem mari sanse sa o distrugem”… Cum sa nu fie motive rationale impotriva avorturilor? De democratie si drepturile omului ce ai zice? De ce un om are dreptul la viata asupra unei alte fiinte vii? Nu conteaza cat de pregatita e o femeie sa aiba un copil in momentul in care a facut greseala de a nu folosi contraceptie cand era cazul… E si responsabilitatea tatalui deasemenea, dar toate fiintele umane au dreptul la viata comform oricarei reglementari politice de pe planeta aceasta (nu exista tara unde crima sa fie oficial legala), dar cu toate acestea se face o exceptie asupra fiintelor care nu s-au nascut inca. Daca mama s-ar hotara ca nu mai „este pregatita” sa intretina un copil la o saptamana dupa nastere si se duce la el cu un topor si termina povestea, ti s-ar parea corect? Oare femeia aceea nu ar face inchisoare pentru crima? De ce in cazul avortului nu e tot o violare a drepturilor omului care nu ar trebui sa fie legala? Emanciparea femeii e o miscare pe care o sustin din plin atata timp cat isi pastreaza obiectivele initiale de egalitate intre sexe, dar dreptul la crima deliberata nu ar trebui sa aiba legaturi cu aceasta miscare. Toti oamenii de pe pamant, indiferent de religie, nationalitate, etnie, rasa sau sex ar trebui sa fie egali in drepturi, ceea ce implica faptul ca niciun grup social nu are dreptul de a decide daca alt grup sau alte fiinte umane pot trai sau nu, pentru ca intr-o astfel de maniera de gandire vom ajunge sa justificam si Holocaustul…
    Motivele mele contra avorturilor nu sunt catusi de putin religioase, ci mai degraba politice din moment ce sunt simpatizant de stanga si consider ca poporul trebuie sa detina puterea, nu un grup restrans care decide sa omoare oameni. Cum am mai spus, sustin si emanciparea femeii cat si cauza initiala a feminismului, dar avortul pune dreptul la alegere al unor oameni deasupra dreptului la viata, exact ca si politicile de sclavie din secolul 19 sau cele fasciste. De ce sa nu decida germanul moartea evreului, sau femeia gravida ori prietenul ei moartea unui copil?
    Personal, avortul mi se pare o idee barbarica si imorala care persista in conceptia civilizatiilor moderne, si care ar trebui ilegalizata daca respectam ceea ce inseamna drepturile omului. Fiecare are dreptul la o opinie personala si nu intentionez sa oblig pe nimeni sa imi accepte parerea, dar mi se pare aberant sa spui ca nu exista motive rationale impotriva unei crime, din moment ce avortul presupune uciderea unei fiinte umane.

  16. N-am inteles care e argumentul tau rational, dar mi-ai lasat impresia ca privesti lucrurile doar in alb si negru. Tu stii una si buna, ca avorturile trebuie sa fie ilegale, iar consecintele unui asemenea fapt par sa nu te intereseze.

    Daca crezi si sustii ca avortul e crima, atunci atat femeile cat si doctorii care participa la avort ar trebui sa faca inchisoare. Au fost momente in istorie in care era exact cum vrei tu sa fie: avorturile erau ilegale si stim cu totii ce s-a intamplat atunci (femei care mureau incercand sa si le provoace singure, in conditii insalubre, orfelinate pline de copii abandonati, familii cu mult mai multi copii decat isi permiteau sa hraneasca… O fericire, intr-adevar)

    De acord, toate fiintele umane au dreptul la viata, acum nu mai trebuie decat sa definesti ce este o fiinta umana. Din ce moment consideri tu ca o celula sau un grup de celule se poate numi o persoana? Celulele germinative primordiale? Ovulul singur? Zigotul? Blastocistul? Locul in care tragi linia este o zona gri, nu tine de biologie ci de decizia personala.
    Dar sa spui ca 46 de cromozomi intr-o celula definesc o fiinta umana e de un absurd reductionism biologic.

    Argumentul tau politic este ca nicaieri in lume crima nu e legala, insa tot politic avortul e legal in multe state – majoritatea pana in semestrul 2 de sarcina. Pentru ca nici ei nu cred ca embrionul e persoana.

    De ce nu e embrionul persoana? Pentru ca nu gandeste, nu simte, nu poate trai in afara uterului mamei. E doar o potentiala viata, asa cum e fiecare ovul sau spermatozoid.

    Dar dupa tine viata trebuie sa fie prezervata cu orice pret, e sacra nu-i asa? Chiar si cand n-ai ce manca, sau esti trimis la cersit sau nu poti primi o educatie. Nu conteaza ca un copil rezultat dintr-o nastere fortata poate trai in saracie sau intr-un mediu abuziv, conteaza doar sa se nasca, oricum, oriunde, in orice conditii… cum ramane cu celelalte drepturi ale omului? Dreptul la viata poate fi un adevarat chin atunci cand celelalte drepturi nu pot fi asigurate (dreptul la siguranta, dreptul la un camin iubitor, dreptul la educatie).
    Mai gandeste-te.

  17. @lunatic
    In primul rand, nu am spus ca ovulul sau spermatozoidul reprezinta o fiinta umana, dar s-a constatat stiintific din secolul trecut ca viata apare inca de la celula ou sau zigot, si distrugerea ei inseamna, logic, distrugerea posibilitatii de evolutie a acelei vieti (care e deja aparuta si simte durere la moarte). Desigur ca un embrion nu poate sa se dezvolte in afara uterului mamei, deoarece nu suntem roboti ca sa fim fabricati direct la nivelul de dezvoltare maxim, si, ca si orice specie, avem nevoie de mult timp pana evolutia se realizeaza in totalitate, si chiar pana sa putem supravietui independenti, dar problema este ca acolo nu se afla doar o forma de viata microscopica ca si o euglena verde inghitita de un parameci de care nu ar avea de ce sa ne pese nici daca ar fi ultima de pe planeta, din moment ce exista destule organisme care sa faca fotosinteza, ci un organism uman care este pe cale sa ajunga intr-o buna zi exact ca si noi. Da, acel organism abia nascut inca nu gandeste si e departe de a deveni o persoana rationala, dar o va face daca cineva nu vine sa ia decizia de a-i anula sansa la viata si a-l ucide pentru ca „nu se simte pregatit/ pregatita sa aiba un copil” (de multe ori si sotii/iubitii le obliga pe femei sa faca avorturi daca nu isi doresc un copil, asa ca se poate si ca acel cineva sa nu se simta pregatit). Un copil e un lucru serios, si da, ilegalizarea avorturilor e un lucru groaznic in lipsa contraceptiei, dar din moment ce aceasta exista, de ce trebuie sa mai ucidem fiinte umane? Un copil in viata unei persoane e un lucru serios si daca acea persoana nu e in stare sa se gandeasca la viitor nici macar cateva secunde si ajunge insarcinata involuntar, de ce i-ar da asta dreptul sa omoare? E lafel si in cazul in care tatal refuza copilul sub orice pretext. Parintii au facut o greseala enorma daca au procreat un copil fara sa se gandeasca la acest aspect, si asta inseamna ca trebuie sa isi asume niste responsabilitati.
    Intr-o societate in care exista contraceptie, avortul e pur si simplu un egoism urias prin care iti poti refuza greselile tale si poti ucide pentru a le inlatura. De ce ar suferi femeile la ilegalizarea avorturilor? Exista mijloace de prevenire, si daca nu gandesti inainte de a lua o decizie irevocabila atunci e treaba ta sa gasesti un mod de a te descurca mai departe, si nu ar trebui sa poti ucide ca sa rezolvi lucrurile. Daca presedintele americii ar cere lansarea bombelor nucleare peste toate marile orase ale lumii pentru ca nu gandeste inainte sa ia o decizie, ti s-ar parea corect ca dupa aceea sa sufere supravietuitorii ce il invinuiesc sau el?
    Daca o femeie a intretinut relatii fizice cu un oarecare barbat necunoscut, fie ea de 14 sau 40 de ani, fara sa foloseasca contraceptie, atunci e vina unui copil care nu va vedea lumina zilei din cauza unui avort sau a ei? Logic, omul care greseste trebuie sa plateasca, nu o fiinta inocenta, si avortul e doar un mod egoist de a nu-ti accepta greseala si a cauta sa traiesti mai departe cu ea. Da, sunt constient ca milioane de femei au facut avorturi ilegale in societati din trecut sau au fost supuse la conditii de prosperitate redusa de catre ilegalizarea avorturilor, dar din moment ce o societate pune la dispozitie contraceptie la preturi chiar rezonabile, oferind un mod care nu implica uciderea pentru a evita sarcinile nedorite, de ce sa se mai ofere o a doua sansa? Exista decizii cruciale in viata asta, si aparitia unui nou membru in familie este una din ele!
    Nici nu mai vorbesc despre lauda in urma unui avort ca si in mesajul de pe twitter, pentru ca lipsa remuscarilor in urma distrugerii vietii e pur egoism si lasitate in fata responsabilitatii tale fata de acea fiinta umana.
    In ceea ce priveste casele unde lipseste siguranta, exista orferinate pentru asa ceva, (desi multe din cuplurile care decid sa faca avorturi si-ar putea creste copii in siguranta si iubire cu unele sacrificii) si in ceea ce priveste un camin iubitor, exita adoptii. Uita-te la milioanele de copii din Africa care nu au educatie si abia au ce manca dar totusi sunt fericiti jucandu-se in sate infecte din colibe darapanate… Viata poate deveni oricand urata, dar are si foarte multe momente frumoase, si nimeni nu ti-o poate refuza doar pentru ca nu e instare sa gandeasca!
    Oare chiar sunt lucruri mai drepturi mai importante ca si cel la viata, si persoane care au dreptul sa-ti ia viata datorita greselilor lor?

  18. Scuze pentru greseala gramaticala de la ultima propozitie, dar a fost facuta din cauza unei reformulari. Cuvintele „lucruri mai” nu ar trebui sa existe acolo.

  19. ai zis mai sus,laurentiu, ca nu participi la efectuarea avorturilor, dar ce parere ai despre femeile care cer intrerupere de sarcina atunci cand au dovezi ca fatul este malformat? ai participa efectiv la astfel de avorturi?

    • Dr Laurentiu Craciunas

      mirela, este o mare diferenta intre un avort cu indicatie medicala si unul ca alegere personala.

  20. am vorbit din aceeasi perspectiva ca si tine, si anume aceea ca sunt studenta la medicina , si ma gandesc serios la specializarea pe care o voi alege…nici eu nu sunt de acord cu avorturile la cerere si nu as ajuta la efectuarea lor, dar ma gandeam, in cazul pacientelor cu feti malformati, pana unde tine indicatia medicala si pana unde tine alegerea proprie, pentru ca nu toate pacientele cu feti malformati au neaparat si indicatie medicala de avort, depinde si de tipul malformatiei…inainte cand nu existau teste pentru depistarea timpurie a eventualelor malformatii fetale, pacientele nasteau copii cu anumite grade de handicap…ca sa fiu mai explicita, e moral sa se aleaga ce copii sa se nasca, numai aceia sanatosi? din punctul tau de vedere….

    • Dr Laurentiu Craciunas

      Din punctul meu de vedere e moral sa se aleaga copiii sanatosi, dar nu am pretentia sa fie un adevar general valabil pentru toata lumea.

      Sa luam ca exemplu un copil cu Sindromul Down, se poate diagnostica prin amniocenteza la 18 saptamani de exemplu, moment in care mama poate alege sa-l pastreze sau sa intrerupa sarcina.

      Sindromul Down nu e incompatibil cu viata, comparat cu alta malformatie de tipul anencefaliei, dar dupa nastere copilul va fi un chin atat pentru familie cat si pentru societate. Mai mult decat atat, copilul nu se va putea bucura de o viata normala, iar multiplele defecte ale organelor interne ii vor incheia viata prematur.

      Cu alte cuvinte, daca mama va alege sa intrerupa sarcina eu i-as accepta decizia si as merge mai departe.

  21. multumesc pentru raspuns

  22. cum ai reusit tu ca doctor sa faci fata in timpul rezidentiatului ….nu ai avut mentori care te-au pus sa faci…sau daca te-au pus si ai refuzat …nu a avut nici un fel de consecinta?

  23. Dar si daca are sindrom Down sau alte malformatii si sa zicem ca ar trai putin dupa nastere. De ce sa-l omoram dinainte? Sa-l lasam sa se nasca si apoi sa moara el saracutul cand va fi sa moara. De fapt noi ucidem copilasul nu pentru ca ne e mila ca va suferi din cauza malformatiilor, ci pentru ca ne e mila de noi, ca ne va fi greu sa-l crestem. Sa fim sinceri cu noi! Ne gandim doar la confortul nostru. Ca daca ne-am gandi la copil, nimic nu e mai rau decat sa-l ucizi, indiferent ce boala ar avea!
    Va intreb un lucru: daca nastem un copil perfect sanatos si peste cativa ani face o boala grava,a tunci de ce nu-l ucidem cu mana noastra? E exact acelasi lucru si uciderea prin avort, doar ca e facuta in burta mamei!
    Sa va relatez un caz: unei femei i s-a spus sa faca avort deoarece copilul din burta nu avea cap, va dati seama ce situatie. Si a primit un sfat de la un om cu inima si intelept sa nu avorteze si daca va muri dupa nastere,asta e situatia. si femeia nu a avortat si ce credeti? Dupa o perioada a venit la omul care a sfatuit-o de bine cu un copilas perfect sanatos in brate iar la intrebarea acestuia: Pai nu ziceai ca nu are cap? Ea i-a spus: pai, nu stiu…i-a crescut capul, asa zic doctorii.
    Asa ca sa nu mai vorbim de malformatii depistate dinainte! Mie mi s-a spus ca sigur copilasul meu va avea Down si am fost sfatuita sa avortez. Si nu am facut acest lucru, iar acum am un copil minunat, fara nicio malformatie. Si chair de ar fi avut orice problema, il nasteam si cat traia, asta era, atat ii era lui viata. De ce sa-l ucid eu dinainte?

  24. Laurentiu, ai spus urmatorul lucru:”Mai mult decat atat, copilul nu se va putea bucura de o viata normala, iar multiplele defecte ale organelor interne ii vor incheia viata prematur.”
    Eu te intreb: cine se bucura toata viata de sanatate? cine nu are nicio boala sau problema? daca copilul nostru se imbolnaveste de o boala grava, ce facem, il omoram? de ce nu-l omoram, ca doar atunci nu se poate bucura de o viata normala? Asa e si cu copilasii cu sindrom down. Cunosc atatia care au atata iubire de oferit si aduc mai multa bucurie parintilor decat cei sanatosi chiar! Si nu cred ca ei si-ar fi dorit ca mama lor sa-i ucida pentru ca au aceasta problema si sa nu i lase sa se bucure si ei de viata atat cat le-a da dumnezeu! Cine suntem noi sa hotaram in locul lor si sa le luam viata?! Daca ei nu vor putea duce povara bolii, ei sa decida daca vor sau nu sa traisca, dar nu am vazut cazuri de copii cu sindrom Down care sa se sinucida, ba din contra, ei se bucura de viata mai mult decat stim sa o facem noi, cei care ne rezervam „dreptul” sa-i ucidem doar pentru ca nu sunt la fel de „sanatosi” ca noi!

  25. Cristina Raluca

    Si eu sunt pro-life. Intotdeuna am sustinut cu tarie dreptul la viata. „M-am trezit” anul trecut gravida din intamplare, medicul mi-a spus ca sunt sterila, lucru confirmat cu analize, etc, insa se pare ca organismul meu a avut alta parere. Situatia in care ma aflam nu era deloc roz si dupa vreo saptamana de framantari mi-am spus ca voi face avort medicamentos. M-a tinut hotararea fix 4 ore. Pur si simplu am simtit ca oricat de multe argumente pro ar fi, decizia de a omori pe cineva nu este niciodata o optiune. Chiar daca acel cineva era doar o aglomerare de celule si eu nu simteam nimic pentru el.
    Acum sunt fericita mamica a unui baietel de 3 luni. Si desigur ca iau cu constinciozitate anticonceptionale.

  26. Noua, oamenilor, ni s-a dat un mare dar de a crea alti oameni, dar noi nu trebuie sa distrugem vietile oamenilor. Dumnezeu e singurul care are puterea sa dea si sa ia viata oamenilor. Fiecare din noi a fost cândva în uter si noi nu am fi fost astazi aici daca mamele noastre ar fi decis sa faca un avort. Un copil ne-nascut este o creatura unica.

    Poate ati spune ca din punct de vedere al medicinii fatul nu poate fi egalat cu o persoana. Sa stiti ca însasi medicina contrazice aceasta opinie. Nu exista un criteriu universal de a defini începutul si sfârsitul vietii. Daca totusi moartea este definita prin încetarea bataii inimii, atunci viata ar putea fi definita prin începerea batailor de inima. În acest caz trebuie sa stiti ca inima copilului se formeaza în uterul femeii deja în a optsprezecea zi. Medicii astazi deseori folosesc un alt criteriu pentru a defini moartea: când activitatea creierului se opreste. Si daca încetarea activitatii creierului ar putea defini moartea, atunci începutul activitatii creierului ar putea defini viata. Este interesant de a sti ca creierul începe sa lucreze la fat aproximativ la 40-43 de zile.

    Daca ne gândim la aceste doua criterii de definire a momentului când viata se începe, atunci este clar ca avortul, daca nu legal, atunci cel putin din punct de vedere medical si moral înseamna luarea vietii unei persoane.

    Dovezile despre faptul ca fatul simte durerea în timpul avortului par sa fie destul de clare si convingatoare. Gânditi-va la aceasta declaratie facuta în unul din jurnalele britanice de medicina: „Încercati sa împungeti fatul cu un ac si veti vedea ce se întâmpla. El va deschide gura în semn de strigat si la fel va încerca sa se ascunda de acest ac. Încercati sa împungeti un fat de 8 saptamâni în palma mâinii.

    El va deschide gura si îsi va retrage mâna. La fel schimbarile în bataile inimii si miscarea fatului sugereaza ca manipularile intrauterine sunt dureroase pentru fat.” Mai mult ca atât, fatul care se dezvolta are amprente digitale unice, care îl fac sa fie de fapt unic. Putem sa discernem ochii lui, urechile, degetele, nasul si gura. Ceea ce noi vedem ne spune ca de fapt acesta este un copil care creste si se maturizeaza. Aceasta nu este o bucata de protoplasma; ci un copil în uter.

Adauga un raspuns

Campurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicata.

Inainte de a trimite o intrebare medicala te rog foloseste functia de cautare din partea dreapta (sus) a paginii pentru a gasi articolul cel mai potrivit pentru subiectul respectiv.

Primeste raspuns RAPID la intrebarea ta de ginecologie: > click aici <

Anunta-ma cand apar raspunsuri. Te poti abona si fara sa raspunzi.