Ce Inseamna OSM Pentru Mine

Acum 2 seri am aniversat 20 de ani de la inregistrarea Organizatiei Studentilor Medicinisti (OSM) din Cluj, la Judecatorie. Petrecerea a fost in clubul Avenue si cu ocazia asta am lansat si siteul OSM.

Am inceput sa scriu articolul asta in aceeasi noapte dupa intoarcerea acasa, dar pentru ca in ziua urmatoare am avut examen la farmacologie si pentru ca aveam o senzatie de fuga de idei, am prelungit scrierea lui pe doua zile.

Din pacate eu am avut primul contact cu OSM-ul abia in anul II. Auzisem ceva de EI in anul I, am vrut sa aflu mai multe, dar n-am avut succes, cel mai probabil din lipsa unui interes suficient de mare. Acum cand stau si ma gandesc, singurele amintiri pe care le am din anul I sunt o prima sesiune (cea din iarna) groaznica si o incercare esuata de a dezvolta o afacere Amway (suna cunoscut pentru multi ). In rest n-am ramas cu mai nimic din primul an.

A venit apoi anul II, am aflat ca EI sunt defapt NOI, adica OSM este defapt organizatia care reprezinta studentii la medicina si fiecare student face parte din OSM de la inscrierea in anul I la medicina, singura diferenta fiind faptul ca unii se implica activ in proiectele de ONG, iar altii (90%) nu. Tot in anul II am avut si primul contact cu un proiect OSM, Cei Mari Pentru Cei Mici, dar pentru ca motivatia nu-mi era suficient de mare (mergeam la sedinte pentru ca era singura modalitate sa petrec timp cu o domnisoara dupa care eram innebunit la vremea respectiva) am renuntat relativ repede la activitatea desfasurata in cadrul lui.

Urmatorul contact strans cu OSM-ul a fost dupa ce am primit o invitatie de aderare la proiectul Educatie Medicala si Cercetare (EMC), invitatie pe care am acceptat-o si mi-am petrecut o perioada incercand sa imi las usor amprenta asupra evolutiei spre bine a activitatii academice din facultatea noastra.

Din pacare nici aici nu am considerat ca mi-e locul, multe obiective ale proiectului mi se pareau irealizabile, poate e doar o parere personala, dar nu pot sustine o cauza in care nu cred… asa ca am renuntat si la EMC.

A venit apoi prima sedinta la care am participat in proiectul Doneaza! Sangele tau poate salva vieti! si de atunci viata mea extrascolara s-a schimbat la 180 de grade. Era inceputul anului III si se pregatea campania de donare de sange, iar atmosfera pe care am gasit-o in cadrul proiectului rezona enorm de bine cu stilul meu de a vedea lucrurile in general.

Mi-am continuat activitatea la Doneaza!, am obtinut sponsorizari, am stabilit parteneriate media, am devenit primul proiect OSM promovat la TV, am motivat mii de donatori, am strans sute de litri de sange, am cunoscut o gramada de oameni nemedicinisti si incet incet am reusit sa ridic usor capul deasupra cupolei vietii de student medicinist clasic.

Intre timp am participat punctat si la actiunile altor proiecte din cadrul OSM, am pus umarul si la organizarea conferintei Pune Pret Pe Sanatatea Ta (despre HPV si cancerul de col uterin), am impartit prezervative si fluturasi informativi si in orice mediu nemedicinist in care am intrat am jucat tot timpul in sensul promovarii informatiilor medicale utile.

Am avut o perioada foarte activa si la Crucea Rosie, dar din cauza restrangerii timpului liber si a nevoie prioritizarii activitatilor mele, am fost nevoit sa ma retrag usor in hibernare. Sunt perfect de-acord cu ce mi-a zis intr-o zi D-na Director Simona Bratu: “Laurentiu, un medic trebuie neaparat sa se implice in comunitatea locala…”, dar consider ca in momentul acela (si, evident, acum) beneficiul pe care-l aduc prin implicarea in OSM este mult mai mare.

La sfarsitul anului trecut am devenit coordonatorul proiectului Doneaza! alaturi de Alina, iar in noiembrie am devenit Vicepresedinte al Organizatiei Studentilor Medicinisti din Cluj.

Cand ma uit acum in spate pot zice cu sufletul impacat ca nu regret nici o secunda pe care am investit-o in OSM si sunt constient ca fiecare activitate in care am fost implicat si-a lasat amprenta asupra dezvoltarii mele personale. Intr-o perioada in care OSM-ul era hulit si jignit ori de cate ori aparea vreo ocazie (ca si cum OSM-ul avea vreo vina pentru deciziile pe care le lua Universitatea), multumirea reusitei unui proiect era detasat mai impresionanta si transmitea energie pentru a dezvolta mai departe alte idei. Asa am ajuns sa consum din OSM ca dintr-un drog, cu fiecare doza de timp petrecuta in scopul OSM vroiam mai mult, mai mult, ajungand la ultima tinta pe care mi-am stabilit-o in planul de candidatura la vicepresedintie (realizarea site-ului OSM) sa petrec sute de ore fiind atent la fiecare virgulita, liniuta sau nuanta de culoare pentru a iesi ceva care sa ma multumeasca in primul rand pe mine si apoi pe ceilalti.

In timpul lansarii site-ului la petrecerea de acum 2 seri, de la care am plecat cu scrierea articolului, imi crestea inima mai mare ca a oricarei entitati biologice, iar in ultima perioada am trecut de limita rationala si am inceput sa iau personal orice jignire adusa OSM-ului…

Chiar daca pentru majoritatea medicinistilor OSM-ul ramane o adunatura de comunisti sau Oh, voi cu OSM-ul vostru sau Las` ca stiu eu ce faceti la sedinte, beti suc si mancati fursecuri, ma bucur enorm de mult ca nu am ramas si eu la acelasi nivel de interes ca si anul I si am avut privilegiul sa ma manjesc si eu in programele OSM. Asta e unul dintre motivele pentru care nu regret deloc durata facultatii, 6 ani, dublu cat majoritatea facultatilor de la noi din tara, si ma gandesc cu usoara nostalgie la momentul cand va trebui sa ma exclud complet din OSM.

Acum vin de la o sedinta de peste 4 ore in care, printre altele, am pus la punct proiectul pentru Primarie in speranta obtinerii unor fonduri nerambursabile pentru Doneaza! pe anul 2010. De obicei sunt convingator cand raspund la o intrebare, dar cand vine vorba de beneficiul pe care ti-l aduce voluntariatul in OSM ca student medicinist, consider ca ce poti exprima punctat in cuvinte e mult inferior beneficiului real pe care il are pe termen lung prin dezvoltarea personala.

Sunt convins ca cei pentru care facultatea de medicina se rezuma doar la invatat si dat examene, fugit dupa note obtinute mai mult sau mai putin corect sau meritat, la sfarsitul celor 6 ani s-ar putea sa apara sentimentul inutilitatii, senzatia inexistentei unui castig practic (in afara de cel teoretic, utilizabil sau nu, sunt multe discutii pe tema asta), dar in cazul meu, ori de cate ori am fost si voi fi intrebat daca as mai alege o data facultatea de medicina, raspunsul e categoric DA, iar o parte insemnata din cele 2 litere vine de la orizonul pe care mi l-a deschis OSM-ul.