HINARI este un proiect al Organizatiei Mondiale a Sanatatii prin care acorda acces personalului medical din tarile defavorizate economic la o baza de date cu peste 7000 de jurnale medicale.
Exista 2 liste de tari, una pentru acces complet gratuit si una pentru tari cu economie usor mai buna, caz in care taxa este de 1000 de dolari anual. Cu alte cuvinte, orice institutie medicala (spital, ONG etc etc) din prima lista poate primi un login (user si parola) pentru ca personalul medical (brancardieri, infirmiere, asistente, studenti, medici, directori etc etc) sa poata folosi gratuit baza de date cu jurnale medicale.
Din pacate Romania nu se afla in nici una dintre liste (grrrr), dar Republica Moldova este in lista tarilor cu acces gratuit. Pana nu demult am avut si eu un astfel de cont, dar acum cred ca are alta parola si nu ma mai pot conecta grrr.
E groaznic sa am acces acum doar la abstracte/rezumate fara sa pot vedea articolele complete, asta mai ales dupa ce pana acum vedeam tot ce misca in lumea medicala, asa ca vin cu rugamintea catre personalul medical din R. Moldova care vede mesajul asta sa aiba mila de curiozitatea mea stiintifica si sa-mi impartaseasca un astfel de cont pe care il poate obtine gratuit de la biblioteca (sau secretariatul) institutiei medicale in care activeaza (formularul de contact e in meniul din dreapta).
Multumesc anticipat si promit sa-l folosesc cu buna credinta!
Prima data cand imi pare rau ca nu suntem si noi considerati subdezvoltati.
Ca fapt divers, eu obisnuiam sa-i cer articolele unei prietene din Amsterdam, care are acces gratuit prin universitatea ei…numai ca-i destul de neplacut sa bati pe altul la cap mereu. Si mai neplacut e cand vrei sa scrii un articol stiintific si pentru ‘background reading’ n-ai decat niste amarate de abstracte.
Ma face sa ma gandesc daca n-ar fi cazul ca organizatiile studentesti sa faca presiuni asupra universitatilor sa ne dea acces gratuit. Daca OMS considera ca isi permit, atunci isi premit 🙂
Avem acces la o parte din jurnale daca mergem la biblioteca UMF, dar cum eu citesc mai mult noaptea nu prea e o solutie viabila…
Da, ne permitem sa cumparam citirea unui articol cu 35-50 de dolari cand salarul de rezident e 200 (700 de lei), clar!
Da stiu ca putem citi la biblioteca, dar ma refeream la acces gratuit de acasa (asa cum au, de exemplu, olandezii). Si ma refeream la faptul ca UMF-urile isi permit sa ni-l ofere, daca nu pentru toti studentii (nah, unii chiar n-ar sti ce sa faca cu un astfel de cont) macar sa-i selecteze cumva pe cei care chiar merita.Ca mine si ca tine 🙂
Normal ar fi ca stundetii care au abonament (deci platesc) la Biblioteca V. Bologa sa aiba acces de la orice terminal la revistele si bazele de date in format electronic la care biblioteca este abonata.
Daca ar sta bine biblioteca la capitolul IT, s-ar putea face conectarea la reviste prin remote server in baza numarului de abonament. Respectiv eu, pe baza numarului de abonament si eventual o parola ma conectez la serverul bibliotecii si prin IPul acesteia accezes toata gama de reviste la care aceasta din urma e abonata.
Asa ar fi corect, pt ca platim abonament anual si mie, de exemplu, imi place sa lucrez de acasa, in liniste, mai mult noaptea.
Internetul este infinit in posibilitati, ar mai fi necesar ca universitatea sa poata sa scoata foloase din el in favoarea stundentilor.
Si nu necesita mare investitie, in comaparatie cu 300 000 Euro pe care le plateste UMFul anual pt abonamente la reviste, mai mult, ar spori foloasele din acesti bani.
buna,am citit articolul tau si sunt dispus sa te ajut,contacteaza-ma pe emailu postat de mine anterior.