De la religia in scoli, la educatia medicala si diagnostice pe internet

Mentionez din start ca nu am nimic impotriva religiei in scoli, obligatorie sau nu. Problema cu religia si Biserica in general nu sta in predatul ei la scoala, ci in finantare / absenta impozitelor / implicare in politica si altele care nu fac subiectul articulului actual.

Eu am facut religie la scoala, in gimnaziu, era materie obligatorie, nici nu se punea problema sa nu participam la ora. Am avut noroc de o profesoara flexibila, fara idei fixe, suficient de toleranta incat sa ne putem desfasura experimentele cu absorbante pentru a vedea cum lichidul se transforma in gel.

Era perioada cand colegele incepeau sa aiba menstruatie si era plina clasa de absorbante din campaniile Always, iar la televizor rula reclama cu transformarea lichidului in gel. Ne fascina la momentul respectiv. La lucrarile de control copiam Crezul de pe iconitele pe care le cumparam anterior, nu era stres, n-am fost spalati pe creier.

Durerea mea este referitoare la absenta unor ore in care sa se predea educatie medicala de baza. Nu ma refer la situatii complexe, ci doar la aspecte de bun simt, informatii care ar trebui sa fie cunoscute de toata lumea, iar clasele 5-8 sunt grupul cel mai potrivit.

Este perioada in care copiii afla cum se fac alti copii, iar sursele de informare prezinta situatia distorsionat de cele mai multe ori. Ascunderea sau evitarea abordarii educatiei sexuale de baza, pe ideea ca elevii de gimnaziu sunt prea mici, nu este decat detrimentala.

Faptul ca nu si-au inceput activitatea sexuala este un aspect pozitiv, nu trebuie sa amane informarea lor corecta. Faptul ca un copil ii vede pe adulti conducand nu ii determina sa se urce si ei la volan daca primesc o educatie corecta, acelasi lucru se poate face si cu educatia sexuala fara a scadea varsta debutului.

Copiii sunt curiosi, au acces la informatii mult mai devreme decat isi imagineaza sau spera parintii, dar in absenta unui sistem de informare sanatos ajung sa afle doar franturi din fenomenul real, ceea ce duce la intrebari de tipul: raman insarcinata daca ma masturbez cu coada periutei de dinti?

Cei pe care ii vedem punand astfel de intrebari sunt cei care macar incearca sa se informeze in plus, majoritatea raman cu convingerile prinse initial si practica activitati a caror consecinte nu le inteleg.

Aceiasi copii vor creste, iar peste 10 ani revin cu convingeri similare referitoare la imunitate, sau de ce vaccinurile sunt mortale. Ei sunt Olivia Steer de maine.

Un alt subiect abordabil in scoli este cel referitor la diferenta intre medicamente si suplimente alimentare sau produse naturiste. Este dezamagitor sa auzi inclusiv adulti cu facultate, oameni culti, care au incredere oarba intr-un produs doar pentru ca este natural, in detrimentul unui produs farmaceutic sintetic.

Nu-si pun problema faptului ca produsul naturist, suplimentul alimentar si altele din aceeasi categorie nu urmeaza un traseu studiat in detaliu. Nu isi pun problema ca si veninul de vipera este natural, sau ca ciupercile otravitoare (gen Amanita), desi cu aspect placut, pot fi extrem de toxice.

Si alte produse naturale pot fi (si sunt) toxice, iar cand ne referim la toxicitate nu exista doar alb si negru (gen te omoara sau nu iti face nimic rau), pot avea toxicitati mai reduse, nivele care in absenta unor studii nu pot fi investigate corespunzator. Doar faptul ca nu se cunoaste ca sunt toxice, prin absenta studiilor, nu inseamna ca ele chiar nu sunt toxice.

Semnul de egalitate irefutabila intre produs naturist si sanatate la maxim / beneficii fara riscuri / top-quality trebuie sa dispara inca din scoala.

Sunt multe subiecte similare, care tin de bun simt, abordabile in scoala. Profit de ocazia asta si exemplific de ce diagnosticarea nu se poate face pe internet si de ce consultul medical clasic, fata in fata, este si va ramane esential.

Nu am sa dau un exemplu medical, fac iar o corelatie cu o situatie mai usor de inteles. Ghicirea (nu diagnosticarea) unei boli pe internet este similara cu jocurile din copilarie cand trebuia sa ghicim un obiect la care se gandea altcineva.

Pornim de la urmatoarea descriere: este acoperit de blana si miauna. Oare ce sa fie? Raspunsul majoritar va fi o pisica. Fiind un joc este ok sa faci presupuneri, sa generalizei si sa estimezi, dar in echivalentul medical al situatiei nu este posibil sa presupui ca obiectul in cauza este viu, sau ca mieunatul vine dintre corzile vocale.

In situatia data, un medic responsabil se va gandi la cel putin 3 alte raspunsuri posibile, unele poate absurde, dar posibile gen:

1. o pisica vie care miauna natural
2. o pisica de plastic, avand un mieunat inregistrat
3. o pisica moarta, avand introdus un abdomen un dispozitiv care emite un mieunat
4. un ghemotoc de blana naturala sau sintetica, care emite un mieunat inregistrat

Aici se introduce notiunea de probabilitati. Medicina e bazata pe probabilitati. Extrem de rar vorbim de 100% sau 0%, in majoritatea cazurilor, cel putin la diagnostice, vorbim de orice valoare intre 0 si 100%.

Pentru a comunica eficient se folosesc adesea expresii de tipul: cel mai probabil (cand probabilitatea tinde catre maxim) sau putin probabil (cand tinde catre minim). Probabilitatile sunt foarte relative, depind enorm de informatiile cunoscute.

In exemplul dat, fiecare dintre cele 4 optiuni are o probabilitate de 25%, nici una nu poate fi exclusa pe baza descrierii initiale.

Uneori pe internet se prezinta cateva informatii succinte, similar exemplului de mai sus, dupa care vine intrebarea: domnule doctor, oare ce am? Uneori descrierile sunt foarte specifice, pot fi acoperite cu o plaja relativ ingusta de diagnostice/posibilitati, dar de cele mai multe ori sunt simptome extrem de nespecifice, iar gasirea unui diagnostic pe baza lor este imposibila.

In cazul consulturilor medicale, aceasta prima faza se numeste anamneza, sau istoricul bolii. Dupa ce persoana in cauza isi prezinta problema, medicul va adresa cateva intrebari tintite pentru a exclude / include o parte dintre diagnosticele posibile.

Daca as intreba ce greutate are, la descrierea din exemplu, si as primi raspunsul 50 Kg, as putea exclude optiunile 1 si 3, ramanand optiunile 2 si 4.

Faza asta se numeste diagnostic diferential. Dupa ce am toate informatiile de la pacient pot face o lista de posibilitati pe care le voi confirma sau exclude prin examen fizic si investigatii.

Pe baza exemplului de ma sus, daca as putea vedea obiectul, as putea face diferenta clara intre optiunea 2 si 4. Cu atat mai mult daca as putea pune mana pe ele.

Sunt extrem de putine situatii cand diagnosticul se poate pune doar pe baza informatiilor verbale, iar din cauza asta medicii nu apreciaza consultatiile prin telefon sau email sau alt canal care nu permite examinare.

Unele diagnostice se pot pune din anamneza si examen clinic, dar de cele mai multe ori va fi nevoie de o investigatie paraclinica (analize de sange, ecografie, examen histologic etc) pentru a avea probabilitate inspre 100%.

7 raspunsuri

  1. Foarte bun articolul.Desi treaba cu naturistele as contrazice-o putin dintr-o experienta personala- posesoare de Helicobacter Pylori, tratata de 3 ori cu medicamente de sinteza, cu revenire la numai 2 luni de la incetarea tratamentului a bolii.Uneori disperarea te impinge la gasirea unei alte cai.La mine a functionat.(stiu, o experienta nu-i suficienta) 🙂

    • Laurentiu Craciunas

      Nu ma contrazici pentru ca nu am spus ca produsele naturiste nu functioneaza niciodata, am spus doar ca nu trebuie percepute in orb ca fiind intotdeauna benefice sau fara riscuri.

      Ca sa dau un exemplu simplu, medicina alopata va da o perfuzie cu ser fiziologic in caz de dehidratare, dar aceeasi deshidratare poate fi uneori tratata cu apa simpla, pe gura. In medicina naturista apa respectiva poate proveni din Somes, nefiltrata, caz in care riscurile sunt mai mari decat in tratamentul dat de medicina alopata.

      Ce vreau sa spun e ca pentru tratamentele naturiste increderea pe care o acordam ‘vanzatorului’ este oarba, produsul respectiv nu este reglementat si poate contine orice.

    • Crina,m? confrunt si eu cu aceeasi problema referitor la Helicobacter.imi poti spune ce tratament naturist ai urmat.multumesc anticipat.adresa mea de mail e ira0305@gmail.com

    • Cami,te rog,îmi poti spune si mie cu ce ai tratat Helicobacter?adresa mea de mail e ira0305@gmail.com.multumesc anticipat

  2. Il rog pe autorul articolului sa se preocupe de educatia sexuala a copiilor sa-i,si nu de pervertirea copiilor altora.De asemenea sa-i vaccineze pe ai sa-i.
    Si daca e sincer sa scrie despre efectele adverse ale vaccinurilor si sa recunosca ca anticonceptionalele si steriletul sunt avortive,iar folosirea prezervativului este egala cu masturbarea.

    • Iar tu mai pune mana pe o carte de gramatica!

    • Educatia sexuala ar trebui sa fie pentru toti copiii. Pentru ca sunt si situatii in care un copil nu stie ca a fost abuzat sexual. Iar acest lucru se poate intampla oricarui copil, “pervertit sau nepervertit”. Sa nu ne ascundem dupa religii si conceptii de tot felul si sa-i aratam cu degetul pe ceilalti, ca nu asta va duce la o societate mai buna. Iar cu vaccinul, ce vina are copilul paralizat din cauza poliomelitei ca parintele lui nu a fost destul de informat?
      Iar daca folosirea prezervativului este egal cu masturbarea…Nu cred ca intelegeti rolul acelui obiect. Si nu stiti nici rolul lui in a va proteja si pe dumneavoastra si restul familiei. Pentru ca daca o persoana X a luat tot felul de boli prin contact sexual neprotejat, nu cred ca doriti ca din cauza neglijentei si a lipsei de igiena sa le luati si dumneavoastra…Pentru ca acea persoana poate fi oricine, oriunde, oricand si nu aveti de unde sa stiti ce s-a intamplat si nici cum sa verificati pe toata lumea. Este un lucru la nivel populational. Cum nu toti impartasesc aceleasi conceptii, asta nu inseamna ca nu trebuie sa sustinem ceea ce este mai bine pentru sanatatea populatiei, ramanand ca fiecare sa decida in cadrul familiei si persoanei proprii.

Adauga un raspuns

Campurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicata.

Inainte de a trimite o intrebare medicala te rog foloseste functia de cautare din partea dreapta (sus) a paginii pentru a gasi articolul cel mai potrivit pentru subiectul respectiv. Ofera cat mai multe detalii (varsta, simptome, analize, rezultate etc) pentru a putea primi un raspuns adecvat. Nu este nevoie sa trimiti aceeasi intrebare de mai multe ori, o singura data e suficient. Te rog retine articolul la care ai trimis intrebarea sau aboneaza-te sa primesti atentionare pe email. Daca intrebarea este complexa, iar explicatiile necesita mai mult de 100 de cuvinte, foloseste forumul medical.