Efectul Dunning Sau De Ce Se Tem Tocilarii

V-ati intrebat vreodata de ce exista atatea lupte de orgoliu in orice institutie, de stat sau privata? De ce studentii bine pregatiti se tem de rezultate slabe inainte de un examen? De ce medici evident ineficienti persista in a veni la serviciu dupa varsta de pensionare desi n-au nevoie de bani sau de activitati? De ce oamenii promovati pe nedrept insista ca ar fi si indispensabili?

Va propun azi un raspuns: Efectul Dunning Kruger.

Ce este efectul Dunning Kruger?
Efectul Dunning-Kruger este un defect cognitiv a carui materializare consta in ajungerea la concluzii eronate de catre persoane slab pregatite intr-un domeniu, dar a caror incompetenta ii priveaza de abilitatea metacognitiva de a-si constientiza greselile. Adica sunt un nasol dar ma mint ca as fi un grozav si nici nu-mi dau seama ca ma mint. Suna cunoscut?

Pentru descoperirea si demonstrarea efectului s-a acordat Nobel in 2000 deci nu va spun prostii si nu vorbesc de tot felul de studii obscure care sa umple sertarele vreunei universitati.

Ideea e ca incompetentii sufera un complex de superioritate, calificandu-si abilitatile ca fiind peste medie, mult mai bune decat sunt de fapt, in timp ce oamenii pregatiti isi subevalueaza constant abilitatile. Manifesta un complex de inferioritate. Astfel se ajunge la situatia perversa in care incompetentii se vad mai competenti decat cei pregatiti suficient.

Fenomenul explica de ce competenta subrezeste increderea in sine, si anume faptul ca oamenii pregatiti presupun in mod gresit ca ceilalti au o intelegere echivalenta a lucrurilor. „Asadar, proasta calibrare in cazul incompetentilor este o eroare de sine, in cazul competentilor este o eroare legata de ceilalti” De aceea cei in cunostinta de cauza ezita. Raspund mai greu, actioneaza mai lent, pentru ca sunt chibzuiti si nesiguri.

Efectul a fost demonstrat de Justin Kruger si David Dunning. Notiuni similare au mai fost exprimate, dar intr-un mod si context nestiintific, ei fiind primii ce au studiat problema la modul serios si au venit cu niste rezultate verificabile si repetabile.

Dunning si Kruger ii citeaza la randul lor pe Charles Darwin („Ignoranta aduce mai multa certitudine decat informatia”) si pe Bertrand Russel („Una din marile dureri ale vremurilor noastre e ca cei siguri pe ei sunt prosti, si cei cu imaginatie sunt plini de dubiu si incertitudini”).

Totusi efectul nu se limiteaza la functiile cognitive superioare, se aplica echivalent cand vine vorba de sah, de condusul autoturismului sau de chirurgie.

Dunning citeaza un studiu care sustine ca 94% dintre profesorii universitari isi califica munca fiind este medie in relatie cu a colegilor (peers), anume pentru a sublinia ca si oamenii informati si inteligenti sunt susceptibili acestei erori de perceptie.

Ipoteze
Experimentele ce demonstreaza efectul au fost derulate la Cornell University. Ipoteza ce se dorea demonstrata a fost ca incompetentii:
1. Tind sa isi supraestimeze abilitatile
2. Nu recunosc superioritatea abilitatilor celorlalti nici cand aceasta e autentica.
3. Nu reusesc sa observe cat de inoportuni sunt intr-un context dat.
4. recunosc si accepta lipsa abilitatilor daca pot fi antrenati cu o imbunatatire substantiala.

Analogia folosita de Dunning este „anosognosia vietii cotidiene”.

Anosgnozia este o stare in care o persoana cu o dizabilitate nu-si da seama de ea sau o neaga, de exemplu un orb care sustine ca vede si chiar crede ca vede (termen inventat de Babinski, da acela cu gadilatura in talpa). O sa radeti, dar este extrem de frecventa (10-18 % din pacientii cu hemiplegie/hemipareza dupa AVC), un exemplu bun fiind pacientii cu Alzheimer care nu-si dau seama ca li se intampla ceva. Intr-adevar comparatia este una oprortuna deoarece nici victimele efectului despre care discutam nu-si pot da seama de ce se intampla de fapt.

Krugger si Dunning au inceput sa testeze aceste ipoteze pe subiecti umani, studenti la Cornell implicati in tot felul de cursuri de psihologie. Intr-o serie de studii au examinat abilitatile de autoapreciere si de rationament logic, dar si de umor si abilitati gramatice. Dupa ce li s-au aratat reuzltatele la teste, subiectii au fost rugati sa-si estimeze pozitia in ordinea descrescatoare a notelor. Cei cu rezultate bune s-au estimat corect, cei cu rezultate slabe si-au supraestimat constant pozitia. Desi se incadrau in percentila 12, se considerau undeva in jurul celei de-a 62-a.

Totodata, cei ce aveau cunostinte solide tindeau sa se subestimeze relativ. Cum s-ar spune, deoarece lor li se parea usor, s-au gandit ca si pentru ceilalti e usor.

Ba mai mult, un studiu follow-up sugereaza ca cei incompetenti isi imbunatatesc capacitatea de a se autoevalua dar si abilitatea de a se pozitiona fata de ceilalti doar dupa ce li se preda intensiv domeniile unde aveau lacune.

Efectul are o mare variabilitate culturala. Este mai accentuat in SUA si este aproape invers in Asia de est. Asiaticii isi subestimeaza constant abilitatile, daca imi permiteti o remarca, nu degeaba scrie in Biblie ca rasa galbena va conduce lumea.