Evenimentul a luat nastere in mai 1992. Este un mars de 14 kilometri cu torte intre cele doua locuri istorice: Solferino si Castiglione. In fiecare an merg tot mai multi voluntari din intreaga lume, iar anul viitor se asteapta in jur de 9000 (se implinesc 150 de ani de Cruce Rosie).
Anul asta coloana de oameni se intindea pe vreo 3 kilometri 🙂
Mai jos sunt cateva poze gasite pe flickr. Au fost facute de straini cu noi, ale noastre vor aparea peste cateva zile si am sa fac un update aici.
Arad + Oradea + Cluj + Zalau + Uricani + Bucuresti + Tulcea + Focsani + Tandarei =>
Se spune ca nu exista chemare mai mare de la Dumnezeu, decat aceea de a salva oameni… Oare voluntarul de Cruce Rosie nu asta face? Nu exista multumire mai mare, avere mai mare, decat un „multumesc” spus din tot sufletul! Nu exista minune mai mare decat bucuria de pe chipul omului amarat, atunci cand ii intinzi o mana. Pe primul carnet de membru (sper sa nu ma insel) este scris : ” Crucea Rosie s-a nascut din mintea barbatului, dar traieste prin sufletul femeii.” Eu cred ca Crucea Rosie traieste si merge mai departe prin noi, tinerii… prin noi, cei care, plini de entuziasm, purtam mai departe fiecare invatatura, fiecare experienta, fiecare gand frumos… Prin noi, cei care ne deschidem sufletul pentru a lega noi prietenii… Prin noi, cei care iubim oamenii! Fiaccolata este cel mai bun prilej de a lega prietenii si de a-ti reintarii, acolo unde mai e nevoie, conceptul de voluntar…
Bv Bogdana. Frumos spus
bv bogdana…nu am ce zice decat….Niste TZARANI, Domle’….hai Ciao Ciao
Dumnezeu sa le dea sanatate celor care ii ajuta pe cei aflati in suferinta!Aceia sunt adevarati oameni….
Chiar azi am vazut o poza cu voi intr-un ziar….
salluti tutti !!!
Si noua ne-a placut foarte mult la Solferino ( Raul si Anamaria) mai ales cu asa ” trupa ” .Si pentru noi a fost o experienta de neuitat pe care nu o vom uita mult timp de acum in colo si nici pe voi nu o sa va uitam dragi prieteni si tinem legatura.
Raul si Anamaria va saluta respectuos .
Marsul e pe o distanta de 10 km si 500 de metrii(asta pana in Lidia Camp) 😛 ca sa dim mai exacti; nu vreau sa imi aduc aminte cum au fost picioarele mele seara cand am ajuns in tabara dupa marsul cainesc pe asa o distanta; dar fiecare metru si-a meritat efortul; sper sa ne intalnim si anul viitor la eveniment;
P.s> pana atunci oradenii va invita la MASH
http://www.mash.ro pt detalii
Eu sunt din Tandarei si sper sa reusesc sa ajung sa particip si eu la acest mars…. Totul e minunat,dar ce este cel mai special e faptul ca participa atatia oameni,incat te face sa te simti parte dintr-un univers d persoane care s-au nascut sa ajute! Intotdeauna ne pare ca ceva este o experienta noua,dar important e sa stii motivul pentru care te afli acolo….