Sindromul de detresa respiratorie si terapia cu surfactant pentru nou-nascuti

Cele mai multe dintre nasterile premature presupun o serie de complicatii ce necesita ingrijiri pe termen scurt sau pe termen lung. Se considera ca un bebelus este nascut prematur intre saptamanile 32-37 de sarcina, iar cei care vin pe lume inainte de 32 de saptamani sunt nascuti sever prematur.

Deoarece acesti bebelusi pararesc cavitatea uterina inainte de fi complet dezvoltati, se confrunta cu numeroase afectiuni ca de exemplu:

  • Sindromul de detresa respiratorie (boala membranelor hialine)
  • Infectii
  • Probleme ale sistemului digestiv
  • Afectiuni neurologice
  • Probleme in controlarea temperaturii corpului
  • Retinopatie (dezvoltarea insuficienta a retinei)

Doresc sa detaliez sindromul de detresa respiratorie, fiind una dintre afectiunile cele mai dese care apar la nou-nascutii prematur si mai ales la cei nascuti sever prematur. Tot sindrom de detresa respiratorie poarta numele si orice dificultate in respiratie intalnita sub varsta de 28 de zile la un copil nascut la termen.

Acest sindrom impiedica bebelusul sa respire normal si apare in principiu la cei carora NU li s-au dezvoltat plamanii suficient.

Este cauzat de lipsa de lichid surfactant. Lichidul se gaseste la nivelul alveolelor pulmonare pe care le tapeteaza si intre cele doua foite pleurale (pleurele sunt doua membrane seroase care invelesc plamanul). In timpul inspiratiei si expiratiei, plamanii urmeaza cu fidelitate miscarile cutiei toracice, iar in lipsa lichidului, alveolele pulmonare (formatiunile la nivelul carora au loc schimburile gazoase) s-ar lipi si ar face imposibila respiratia.

Deci absenta surfactantului este incompatibila cu viata, deoarece eforturile repetate depuse pentru dezlipirea alveolelor colabate (lipite) in expiratie sunt extrem de mari.

Secretia acestui lichid incepe din saptamana 21-24 a vietii intrauterine si este alcauit din proteine si fosfolipide. Cea mai importanta cantitate se secreta in ultimele luni de sarcina. De aici rezultand complicatiile respiratorii asociate nasterii premature.

Simptomele sindromului de detresa respiratorie

  • Culoare cinaotica (cenusie) a pielii si a membranelor mucoase
  • Apnee (suspendarea temporara a respiratiei)
  • Respiratie rapida
  • Batai ale aripilor nasului
  • Geamat expirator

Prognosticul sindromului de detresa respiratorie
Starea de sanatate se agraveaza adesea la 2 sau chiar 4 zile dupa nastere. Trebuie tinut cont de faptul ca bebelusii nascuti prematur nu sufera doar de acest sindrom, ci se lupta cu multe alte afectiuni, iar sansele de supravietuire sunt destul de mici. De aceea, de multe ori decedeaza in cursul primei saptamani de viata. DAR la fel de bine se pot vindeca si pot avea o viata normala.

De asemenea pot sa apara complicatii precum patrunderea aerului intre cei doi plamani, intre inima si sacul pericardic (sac asemanator pleurei care protejeaza inima), intre cele doua foite pleurale (pneumotorax) sau hemoragii pulmonare, cerebrale etc.

Tratamentul sindromului de detresa respiratorie

Se impune o atentie deosebita acordata acestor nou nascuti si o monitorizare stricta 24 de ore din 24. De asemenea, trebuie sa primeasca in permanenta oxigen cald si umed. Folosirea unui aparat pentru respiratie poate fi salvator in multe dintre cazuri, dar in acelasi timp poate provoca leziuni la nivelul tesutului pulmonar. Este indicat sa fie evitat atunci cand este posibil.

Un alt tratament care se numeste presiune pozitiva continua nazala poate preveni necesitatea unui aparat pentru respiratie artificiala. Pentru acesta se foloseste un aparat care trimite aer in fosele nazale pentru a mentine caile aeriene deschise.

Administrarea lichidului surfactant s-a dovedit a fi utila, dar fiind o modalitate relativ recenta de tratament inca sunt necesare mai multe studii pentru stabilirea unui protocol optim. Cu siguranta reprezinta o sansa la viata pentru cei care se nasc prematur.

Terapia cu surfactant

In jurul anului 1980 a fost introdusa ca metoda de tratament si este eficace in ceea ce priveste sindromul de detresa respiratorie si complicatiile acestuia. De asemenea, adminstrarea corecta si la timp, poate preveni moartea copilului.

Aportul de surfactant exogen poate fi in scopul de a vindeca sau profilactic, adica de a preveni aparitia complicatiilor respiratorii pe care le-am mentionat mai sus.

In scop profilactic, implica administrarea de surfactant inainte de a se manisfesta simptomele respiratorii. Aceasta abordare ofera avantajul de a reduce necesitatea unui aparat de respirat, deci scad riscurile de a fi lezat tesutul pulmonar.

In scopul de a salva viata copilului presupune inceperea terapiei dupa aparitia simptomelor de detresa respiratorie, adica in primele 12 ore dupa nastere. Inca se efectueaza cercetari in ceea ce priveste momentul cand trebuie sa se inceapa terapia cu surfactant. Totusi, se recomanda nou nascutilor care au risc crescut de a dezvolta sindromul de detresa respiratorie, inceperea administrarii tratamentului dupa cateva minute de la intubare.

Fiind o metoda recenta asupra careia cercetatorii inca isi indreapta atentia, s-au pus diferite intrebari:

Care tip de surfactant este mai eficient? Cel natural sau cel artificial?
Conform cercetarilor se pare ca cel natural este mai eficient, mortalitatea fiind mai scazuta in cazul nou nascutilor carora le-a fost administrat acest tip, fata de cel artificial.

Care este doza optima de surfactant?
Efectuandu-se diferite studii cantitatea a variat intre 25mg si 200 de mg/kg corp. Se pare ca pentru o prima doza se recomanda administrarea unei cantitati de 120 mg/kg corp.

Sunt necesare mai multe doze sau este suficienta una singura?
Studiile in acest sens au concluzionat ca bebelusilor care necesita ventilatie medicanica trebuie sa li se administreze mai multe doze in timpul primelor 72 de ore de viata. Cu toate aceastea, administarea a mai mult de 3 doze, nu a aratat ca ar prezenta beneficii.

Daca se poate folosi terapia cu surfactant, mai este necesara administrarea corticosteroizilor in timpul sarcinii?
Da, este recomandat sa se administreze corticosteroizi in timpul sarcinii pentru mamele care sunt supuse riscului de a naste prematur, inainte de 34 de saptamani de sarcina.

Femeile insarcinate expuse riscului de a naste prematur, pot primi ca si tratament corticosteroizi (pentru dezvoltarea plamanilor fatului), progesteron pentru a creste durata sarcinii sau medicamente tocolitice care opresc contractiile uterului si amana nasterea pentru 2-7 zile, timp in care organele fatului se mai pot dezvolta.

De asemenea exista mai multe modalitati de administrare a surfactantului, supuse la randul lor testelor pentru ca in final sa se foloseasca metoda care asigura rezultate maxime cu riscuri si efecte negative minime.

Se poate folosi:
Instalatie intratraheala – este cea mai des folosita, dar are dezavantajul ca lichidul surfactant va fi distribuit neuniform si va fi necesara o doza mai mare

Intubatie-surfactant-extubatie – este o medota mai recenta, de la sfarsitul anilor `90 ce are avantajul de a reduce durata suportului respirator, dar exista si aici riscuri precum afectarea glotei si a cailor respiratorii in timpul intubatiei.

Tub cateteric fin nasogastric – presupune adminstrarea de surfactant la nou nascutii care sunt supusi presiunii pozitive continue nazale.

Masca laringeala – este vorba de un aparat care se aplica in regiunea supragolotica.

Administrarea de surfactant prin aerosoli – este o tehnica non-invaziva, dar care implica mai multi pasi pana sa ajunga la nivelul plamanilor bebelusilor. Conform studiilor, se pare ca o cantitate mai mica de surfactant aerosolizat produce efectele unei doze mai mari de surfactant administrata prin alte modalitati.

In utero (administrare endoscopica) – Aceasta presupune administrarea surfactantului intrauterin, adica inainte de a se naste copilul. Totusi, administrarea acestui lichid inainte de prima respiratie, necesita mai multe investigatii.

Terapia cu surfactant trebuie facuta in spitalele care prezinta sectii de terapie intensiva neonatologica, echipate cu aparatura corespunzatoare! Pe langa toate avantajele pe care le presupune, exista si o serie de riscuri precum: bradicardie sau hipoxemie (scaderea presiunii si cantitatiide oxigen din sangele arterial) sau blocarea tubului endotraheal. Pot sa apara si hemoragii pulmonare in urma tratamentului.

Surfactantul natural este alcatuit din proteine care provin de la bovine sau porcine, dar studiile actuale spun ca nu exista motive de ingrijorare, nefiind observata vreo modificare imunologica in urma terapiei. Datorita surselor proteinelor din care este alcatuit lichidul, parintii au posibilitatea de a alege intre cel natural sau cel artificial.

Un mare dezavantaj in ceea ce priveste terapia cu surfactant il reprezinta costurile financiare ridicate.

Riscul mortalitatii infantile poate fi redus daca spitalele sunt dotate cu echipamente moderne, daca au asigurat un buget suficient si personal capabil sa faca fata cerintelor.

2 raspunsuri

  1. Ai gresit in primul capitol, cand spui ca surfactantul se gaseste intre pleure!

  2. Andreea Juncanariu

    Multumesc pentru atentionare, insa lichidul surfactant se gaseste si intre cele doua foite pleurale!
    Pentru a fi cat mai clar, am modificat textul.

Adauga un raspuns

Campurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicata.

Inainte de a trimite o intrebare medicala te rog foloseste functia de cautare din partea dreapta (sus) a paginii pentru a gasi articolul cel mai potrivit pentru subiectul respectiv. Ofera cat mai multe detalii (varsta, simptome, analize, rezultate etc) pentru a putea primi un raspuns adecvat. Nu este nevoie sa trimiti aceeasi intrebare de mai multe ori, o singura data e suficient. Te rog retine articolul la care ai trimis intrebarea sau aboneaza-te sa primesti atentionare pe email. Daca intrebarea este complexa, iar explicatiile necesita mai mult de 100 de cuvinte, foloseste forumul medical.