Tratamente Impotriva Cancerului: Partea I

Tratamentele pentru cancer se impart in 2 mari clase: conventionale si experimentale. Alegerea unei anumite terapii depinde de mai multi factori, printre care: localizarea tumorii, stadiul cancerului, starea generala a pacientului. Idealul oricarei metode terapeutice este de a elimina celulele canceroase fara a afecta restul organismului.

Chirurgia
Pentru cateva zeci de ani, chirurgia era singura modalitate de a trata cancerul. Faimosul chirurg al secolului 18, John Hunter, a sugerat ca prin chirurgie se poate trata cancerul daca acesta nu a invadat tesuturile inconjuratoare.

Chirurgia initiala era o procedura riscanta. Durerea, infectiile si hemoragiile au fost cateva dintre piedicile chirurgiei pana cand a fost descoperita anestezia in anii 1840. In 1846, John Collins Warren a efectuat prima operatie de cancer sub anestezie generala (rezectia glandelor salivare).

In aceeasi perioada, chirurgul englez Stephen Paget a descoperit ca celulele canceroase pot migra prin sange si sistemul limfatic. El a conceput prima analogie de metastazare a cancerelor (“samanta” este imprastiata in toate directiile, dar poate supravietui si creste doar in tesuturi specifice).

Aceasta a dus la dezvoltarea unei noi practici in chirurgia oncologica: limfadenectomia regionala, care implica rezectia nodulilor limfatici din jurul organului afectat. Dupa aplicarea acestei tehnici, recurenta tumorilor a scazut foarte mult.

In ultima perioada, chirurgia oncologica a beneficiat de pe urma utilizarii tehnicilor de imagistica performante: ultrasunete, MRI si CT. Aceste proceduri permit chirurgului sa afle dimensiunea si forma exacta a unei tumori. Chirurgia laparoscopica permite operatii care nu lasa in urma cicatrici semnificative.

Radioterapia
Radioterapia este folosita in tratamentul cancerelor de peste 100 de ani, avand primele utilizari imediat dupa descoperirea razelor X in 1895. Conceptul de radiatie terapeutica a fost introdus de fizicianul german Wilhelm Conrad Rontgen, cand acesta a descoperit ca razele X sunt eficiente in tratamentul cancerului.

Radioterapia a inceput sa se dezvolte la inceputul secolului trecut datorita lui Marie Curie care a descoperit elementele radioactive Poloniu si Radiu.

Principalele tipuri de radioterapie sunt: EBRT (External Beam RadioTerapy), radioterapia cu sursa plumbuita si radioterapia cu sursa neplumbuita. Diferenta vine de la pozitia sursei de radiatii: externa sau in afara organismului, in timp ce ultimele 2 administreaza material radioactiv in interiorul organismului. De obicei sursele plumbuite sunt extrase mai tarziu in timp ce sursele neplumbuite pot fi administrate prin injectie sau ingestie. Protonoterapia este un caz special de radioterapie externa, cand particulele folosite sunt protoni.

Una dintre principalele limitari ale radioterapiei este faptul ca celulele tumorilor solide devin hipoxice (deficitare in oxigen) pentru ca rezerva de sange nu este suficienta. Cu cat sunt mai hipoxice cu atat sunt mai rezistente radioterapiei pentru ca oxigenul ajuta la distrugerea AND-ului de catre radiatie.

Radioterapia in sine nu provoaca durere. Multe tratamente cu doze mici nu determina efecte adverse. Tratamentele cu doze crescute cauzeaza o serie de efecte adverse. Natura, severitatea si longevitatea efectelor adverse depind de organele care primesc radiatia, de tratamentul in sine (tipul radiatiei, doza) si de pacient. Majoritatea efectelor adverse sunt asteptate si sunt limitate zonei sub tratament. Una dintre tintele radioterapiei moderne este de a reduce la minim efectele adverse si sa ajute pacientul in a intelege si infrunta efectele adverse inevitabile.

Printre efectele adverse commune se numara: afectarea suprafetelor epiteliale (piele, gura, faringe, mucoasa intestinala, uroteliu), edeme, infertilitate, oboseala, fibroza, caderea parului, uscaciune.

Chemoterapia
Chemoterapia este folosirea medicamentelor pentru distrugerea celulelor canceroase. Celulele normale cresc si mor intr-un mod controlat. Cand apare cancerul, celulele anormale se divid necontrolat formand tot mai multe celule. Medicamentele folosite in chemoterapie distrug celulele canceroase prin blocarea cresterii si a multiplicarii. Celulele sanatoase pot fi de-asemenea afectate, in special cele care se divid rapid (de exemplu leucocitele).

Afectarea celulelor sanatoase determina majoritatea efectelor adverse asociate chemoterapiei. Tipul de efecte adverse depinde de medicamentele chemoterapice administrate, de doze si de frecventa tratamentelor.

Tipul de chemoterapie administrat depinde de tipul de cancer, de stadiu si de starea generala a pacientului. Mai mult de jumatate din pacientii diagnosticati ca avand cancer primesc chemoterapie. Sunt multe tipuri diferite de medicamente disponibile, in general protocolul (planul de tratament) este ales de doctor impreuna cu pacientul.

Unul dintre lucrurile critice in chemoterapie este respectarea programului. Schimbarile sau amanarile de administrare a tratamentului pot avea consecinte fizice si emotionale.

Multe dintre “povestile” legate de chemoterapie nu mai sunt adevarate datorita imbunatatirii tehnicii de tratare. Medicamente mai eficiente in diferite combinatii pot sa imbunatateasca supravietuirea pe termen lung, iar efectele adverse precum greata, varsatura sau durerea pot fi evitate. Acum exista medicamente speciale numite factori de crestere pentru celulele sangelui, care ajuta la regenerarea numarului normal de celule sanguine limitand infectiile si spitalizarea.

In functie de tipul de cancer si de stadiu, chemoterapia poate fi folosita pentru: vindecarea cancerului (cancerul este considerat vindecat cand pacientul nu mai prezinta nici o evidenta a prezentei celulelor canceroase), controlul cancerului (controlul se refera la prevenirea metastazelor si la distrugerea celulelor canceroase care au ajuns in alte parti ale organismului fata de tumora initiala), ameliorarea simptomelor (durere, discomfort).

Terapia Tintita
Se refera la administrarea de medicamente care blocheaza cresterea celulelor canceroase prin interferarea cu molecule specifice tinta necesare in carcinogeneza si cresterea tumorala. Principalele categorii de terapie tintita se realizeaza prin: molecule mici si anticorpi monoclonali.

Cresterea si diviziunea normala a celulelor se afla sub controlul unei retele de semnale chimice si moleculare care dau “instructiuni” celulelor. Cand aceste semnale sunt distruse, celulele nu mai cresc, nu se mai divid si nu mai mor cand ar trebui.

Blocarea cresterii cancerului este realizata prin interferarea cu factori de crestere si diviziune celulara in diferite moduri si in puncte variate din timpul dezvoltarii si cresterii cancerului. Focalizandu-se pe modificarile moleculare si celulare specifice cancerului, terapia tintita este eficienta impotriva cancerului si nu afecteaza tesuturile sanatoase.

1 raspuns

  1. Dragomir Mariana

    E posibil dupa 5 sedinte sa apara atat de sever efectele la radioterapie sa nu mai poata inghiti tinand cont ca mai are inca 25 de sedinte cate 6′ ce se va intampla daca nu rezista am vazut pe fisa ca scria ceva de genul 100 de campi ma rog nu stiu daca e corect ce zic acum ,sunt puternice va rog din suflet sa-mi raspundeti.

Adauga un raspuns

Campurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicata.

Inainte de a trimite o intrebare medicala te rog foloseste functia de cautare din partea dreapta (sus) a paginii pentru a gasi articolul cel mai potrivit pentru subiectul respectiv. Ofera cat mai multe detalii (varsta, simptome, analize, rezultate etc) pentru a putea primi un raspuns adecvat. Nu este nevoie sa trimiti aceeasi intrebare de mai multe ori, o singura data e suficient. Te rog retine articolul la care ai trimis intrebarea sau aboneaza-te sa primesti atentionare pe email. Daca intrebarea este complexa, iar explicatiile necesita mai mult de 100 de cuvinte, foloseste forumul medical.