Tulburarea afectiva bipolara: cauze, simptome, riscuri si tratament

Ce este boala bipolara?

Tulburarea bipolara sau boala maniaco-depresiva reprezinta o tulburare psihica ce consta in modificarea anormala si de lunga durata a:

• dispozitiei afective
• energiei
• abilitatii de functionare a unei persoane.

Aceasta tulburare presupune succesiunea a trei stari afective :

• depresie
• stari de tranzitie, in care dispozitia afectiva este neafectata
• manie sau hipomanie (varianta mai “usoara” a maniei).

De ce apare boala bipolara?

Cauzele bolii nu sunt complet elucidate, dar factorul genetic joaca un rol foarte important.

In etapa depresiva, scade concentratia serotoninei in sange si in lichidul cefalorahidian (un fluid din creier). Serotonina este un neuromediator responsabil de experienta bucuriei, asadar, in cantitate mai mica de normal, apare un deficit de vitalitate. Serotonina se sintetizeaza (formeaza), apoi este transportata de o proteina prin diferite lichide ale organismului si apoi se leaga de celule prin receptori. Mecanismul de scadere a serotoninei este ori prin sinteza scazuta de serotonina, ori prin scaderea numarului de transportori, ori prin numarul scazut de receptori.

In etapa de manie sau hipomanie, apar cresteri ale concentratiilor de dopamina, GABA, glutamina si noradrenalina, neuromediatori responsabili de simptomele euforice din aceasta etapa.

Cum se manifesta boala bipolara?

Simptomele sunt tipice fiecarei stari afective. Sunt absente in starile de tranzitie, iar in episodul depresiv si in cel maniacal/hipomaniacal sunt opuse.

Indiferent daca dumneavoastra ca cititor al articolului sau o persoana apropiata a primit acest diagnostic, fiind vorba de o boala psihica, este important sa identificati simptomele care afecteaza atat fizicul cat si psihicul si ca urmare comportamentul, si sa le acceptati ca fiind prezente pana la initierea tratamentului.

In cazul unei suspiciuni de boala neconfirmata prin diagnostic, este foarte important sa nu va alarmati prin identificarea cate unui simptom, puzzle-ul diagnosticului putand fi construit doar in context clinic de un specialist cu experienta medicala.

In episodul depresiv, simptomele care apar sunt:

• schimbari de dispozitie:
  – sentimente de tristete, apatie, anxietate (frica fara motiv obiectiv, stare de tensiune permanenta), anhedonie (lipsa de a experimenta placere);
  – stari de iritabilitate, agitatie sau letargie;
  – senzatia de neputinta pe toate planurile;
• schimbari ale nivelului energetic:
  – oboseala cronica;
• de gandire si de comportament:
  – pierderea sensului vital – adopta un mod de gandire pesimist, lipsit de speranta, axat pe negativism, de tipul “ce rost are”;
  – atitudine negativa fata de sine:
• autoblamare (convingeri de tipul “merit sa ma simt rau pentru ca e vina mea ca ma simt asa”; isi pierd speranta ca isi vor reveni, sau daca si-ar reveni, considera ca nu merita asta, afirmand lucruri de genul “nu merit pentru ca sunt o persoana nevaloroasa”);
• nu se angajeaza in activitatile din trecut care le ofereau placere;
• distorsiune cognitiva:
• se considera un esec;
• ipohondrie (teama excesiva de a dobandi diferite boli, sau convingerea ca deja este bolnav de acestea; in special cancer, boli venerice, boli letale infecto-contagioase sau altele cu final dramatic);
• deziluzii:
• nihilism (negare absoluta a unui aspect fundamental din sistemul de valori in general acceptat de societate);
• persecutor (are impresia ca cei din jur il vorbeste pe la spate, planuieste impotriva lui datorita esecului care „este”);
• de vinovatie – sentimente de vina care este evaluata din exterior ca fiind ireala;
• idei de esec personal in viitor, improbabile in realitate, cum ar fi pierderea activitatii profesionale, saracie materiala, sanatate precara.

Un semn de gravitate al depresiei il reprezinta somatizarea, adica manifestarea unor senzatii reale in corp:

• tulburari de somn:
  – insomnii: – adoarme greu;
  – se trezeste din somn in timpul noptii si nu reuseste sa adoarma inapoi;
  – se trezeste mai devreme decat ora uzuala planuita dimineata;
  – chiar daca doarme destul, se trezeste obosit
• tulburari de apetit – alimentele devin fara gust; mananca mai mult sau mai putin decat inainte
• scade capacitatea de concentrare si de memorare
• devine inactiv
• scaderea libidoului
• depersonalizare.

Episodul de manie sau hipomanie poate fi considerat reversul depresiei, si sunt afectate:

• nivelul energetic si comportamentul:
  – hiperactivitate care duce la epuizare fizica
  – energie in exces si tulburari de somn – doarme putin, 3-4 ore pe noapte si se trezeste odihnit
  – este usor de distras, se angajeaza in activitati pe care nu le finalizeaza
  – provoaca un deranj social celor din jur – se angajeaza excesiv in activitati care le ofera placere – cantat, dans
  – are un apetit foarte crescut, mananca mult si nemanierat
  – cresterea libidoului
  – face cumparaturi irationale, in neconcordanta cu posibilitatile lui financiare
  – vorbeste repede, fenomen numit „pressure of speech”
  – cuvintele lui reflecta ganduri care se succed accelerat –fenomen numit “Flight of ideas” – si este dificil de urmarit
  – foloseste cuvinte nepotrivite situatiilor sociale in care se afla (de exemplu, injura in mediul academic, etc.)
• gandirea:
  – prezinta originalitate in ganduri, este foarte creativ;
  – considera ca opiniile lui sunt deosebit de importante, unice, calitatea muncii lui e iesita din comun, aceste lucruri fiind discutabile obiectiv;
  – este exagerat de optimist, are planuri marete imposibile obiectiv;
  – nu simte pericolul (de exemplu, poate renunta la un serviciu bun in schimbul unei idei de moment, se pot angaja in afaceri periculoase);
  – prezinta idei de persecutie – crede ca oamenii conspira impotriva lui din invidie fata de capacitatea lui iesita din comun
  – incapacitate de introspectie reala – nu observa schimbarile in propriul comportament si stil de viata, nu vede nevoia unui tratament, nu crede ca planurile lui grandioase ar putea esua.

Ca aparente, in episodul maniacal pacientul se prezinta in general cu vestimentatie colorata excesiv, dezordonata, extravaganta, si este zgomotos si deranjant, aparentele nefiind un criteriu de diagnostic, doar o observatie clinica.

Tipuri de boala bipolara

S-au identificat mai multe tipuri de tulburare bipolara:
Tip 1 – in care variabilitatea starii afective este mare, dispozitia schimbandu-se de la depresie majora la stari de tranzitie si stari de manie.

Tip 2 – in care variabilitatea starii afective este mai scazuta, dispozitia schimbandu-se de la depresie majora la stari de tranzitie si stari de hipomanie.

Mixed-state – in care apare depresia concomitent cu mania sau la perioade foarte scurte , manifestandu-se deodata sentimentele de vinovatie, agitatia, ideatia suicidara si rapiditatea in vorbire (pressure of speech).

Cel mai frecvent, succesiunea episoadelor depresive si a episoadelor maniacale are loc o data la 3-6 luni, dar pot aparea si alte patternuri de succesiune, in care depresia predomina ani de zile si episoadele maniacale/hipomaniacale apar rar, sau patternul „rapid-cycle”( in care succesiunea depresie-stari de tranzitie-manie/hipomanie are loc de mai mult de 4 ori pe an), Nu s-a identificat vreo regula in ordinea aparitiei celor 3 stari de dispozitie.

Desi in termeni colocviali deseori se numeste ca fiind „bipolara” o persoana care isi schimba rapid dispozitia sau parerea, aceasta este o trasatura de caracter numita „personalitate ciclotimica”, fara a prezenta caracteristicile tulburarii bipolare despre care vorbim aici.

Riscuri si tratament pentru boala bipolara

Bolnavii prezinta un risc crescut de suicid in faza de depresie majora, si de utilizare a substantelor de abuz pentru maximizarea euforiei – droguri, in special halucinogene – in faza maniacala/hipomaniacala. Aceste riscuri trebuie evaluate de un specialist cat mai devreme.

Tulburarea bipolara afecteaza puternic viata bolnavilor netratati si a celor din jur, in schimb medicatia psihiatrica disponibila la ora actuala, tipul corect de psihoterapie recomandat, sustinerea sociala si alte metode prescrise de specialisti pot intretine si preveni schimbarile de dispozitie si simptomele mentionate mai sus. Tratamentul recomandat de un psihiatru creste calitatea vietii, si transforma o tulburare afectiva care pare la prima vedere o nenorocire pentru un bolnav, intr-o sensibilitate psihica a unei personalitati interesante si valoroase.