ADHD, din englezescul Attention deficit hyperactivity disorder, reprezinta o tulburare psihiatrica, caracterizata prin probleme de concentrare, hiperactivitate si impulsivitate.
Diagnosticul de ADHD este pus copiilor, in general in perioada inceperii scolii (aprox. 6-7 ani), cand acestia se confrunta cu probleme de invatare, de atentie si manifesta o energie excesiva ce nu este canalizata spre o actiune concreta.
Semnele si simptomele unui caz de ADHD difera de la caz la caz, dar exista trei mari categorii:
- predominant neatent
- predominant hiperactiv-impulsiv
- categoria mixta, ce le combina pe celelalte doua.
Un copil predominant neatent se distinge prin incapacitatea de a se concentra pe o singura actiune, va uita detalii importante si se va plictisi in doar cateva minute de orice activitate ce ii displace. Deasemenea, temele de casa nu vor fi punctul lui forte, este visitor si pierde lucruri.
Un copil predominant hiperactiv vorbeste non stop, va face din orice obiect o jucarie si are dificultati in a sta linistit in clasa.
Deficitul de atentie si incapacitatea de a se concentra vor forma un elev ce nu se adapteaza programei scolare, caruia ii este dificila integrarea si relationarea normala cu ceilalti copii.
Pe langa diagnosticul de ADHD, un copil poate avea sau dezvolta cu timpul si alte afectiuni psihice cum ar fi Sindromul Tourette, caracterizat prin:
- prezenta a minim unui tic vocal si a unuia motor
- tulburari obsesiv-comportamentale
- insomnie
Este demonstrat ca multi adolescenti si mai tarziu adulti care sufera de ADHD au tendinta la abuz de substante precum alcoolul, tutunul sau canabis.
Cauzele ADHD-ului
Desi este cel mai studiat si cel mai frecvent diagnostic pus, ADHD-ul nu are cauze pe deplin cunoscute.
Cercetarile au concluzionat ca 75% dintre cazurile de ADHD provin de la parinti ce sufera de aceasta boala. Genele incriminate sunt raspunzatoare de transmiterea dopaminei, un neurotrasmitator implicat in procesul actiune-rasplata si in activitati motorii.
O alta cauza posibila este aceea a factorilor de mediu inconjurator. Consumul de alcool in timpul sarcinii si al fumatului cresc riscurile unei tulburari ADHD-like sau chiar a tulburarii in sine.
Greutatea mica a fatului la nastere, prematuritatea, precum si infectiile virale din copilarie (pojar, varicela, rubeola) au fost corelata in numeroase studii cu o incidenta crescuta.
Suspectate de implicare in ultima perioada sunt si anumite substante din alimentatia copiilor: zaharul in exces, aditivii, colorantii si intolerantele. Medicii recomanda ca parintii sa limiteze cantitatea zilnica de astfel de substante sau, unde este posibil, excluderea lor totala si folosirea unor alternative naturale.
Tratamentul pentru ADHD
Tratamentul unui caz de ADHD difera de la tara la tara prin diverse reglementari, dar si de la pacient la pacient, in principiu cuprinzand terapia medicamentoasa si psihoterapia.
Terapia comportamentala include pe langa sedintele cu un psihoterapeut si activitati motorii, sporturi si aerobic menite sa consume energia in exces a copilului, dar si sa induca auto-controlul si dedicatia.
Medicamentele folosite sunt in special stimulante, Ritalin si Concerta, dar ele incep sa fie evitate in mai multe tari datorita efectelor secundare (insomnia, ticuri, dependenta) si deasemenea faptului ca beneficiile pe termen lung sunt limitate.
Pentru cele mai bune rezultate, doctorii recomanda o imbinare a celor doua metode de tratament, fara a minimiza importanta suportului familiei si al cadrului scolar.
O problema intalnita mai ales in tara noastra este reprezentata de lipsa de pregatire a profesorilor si invatatorilor in managementul unor cazuri de ADHD. Acestia nu stiu sa se ocupe de un copil cu deficit de atentie, le lipseste un set adecvat de activitati si o curricula modificata dupa capacitatile unui elev diagnosticat cu ADHD, comparandu-l mereu cu ceilalti si ducand in timp la cazuri de stigmatizare.
Evolutia ADHD
Desi se pot obtine progrese satisfacatoare in urma tratamentului, un copil cu ADHD are sanse de 25% ca sa devina un adult cu ADHD. Problemele de concentrare din timpul perioadei scolare vor forma un individ ce nu atinge performante academice deosebite (mai putin de 5% vor termina studii superioare), ce are probleme de relationare si bonding ca adult si va suferi de anxietate, depresie, obsesii.
Cu toate acestea, ADHD–ul nu este un diagnostic crunt. Are cele mai mari sanse de vindecare si de a forma un individ capabil de o viata profesionala si sociala normala, daca este corect tratat si mediul inconjurator face un minim de eforturi sa inteleaga ce se petrece in mintea unui ADHD-ist.