Anticonceptionale in timpul sarcinii

Anticonceptionalele sunt contraindicate femeilor insarcinate sau celor care ar putea fi insarcinate, sarcina trebuind sa fie exclusa inaintea inceperii tratamentului cu anticonceptionale. Pe de o parte motivul este evident, rolul anticonceptionalelor fiind in marea majoritate a cazurilor prevenirea unei sarcini, deci existenta unei sarcini anuleaza scopul tratamentului. Pe de alta parte, expunerea fatului la continutul hormonal al anticonceptionalelor ar putea avea efecte negative asupra dezvoltarii.

Studiile anterioare au identificat 2 mecanisme principale prin care anticonceptionalele pot actiona in detrimentul fatului in curs de dezvoltare:

1. cresterea nivelelor de vitamina A in sange, aceasta fiind teratogenica (adica poate cauza defecte ale fatului)
2. scaderea nivelelor de acid folic, asociata cu defecte de tub neural (anencefalie, spina bifida etc).

Cu toate ca administrarea anticonceptionalelor nu are beneficii in timpul sarcinii, exista femei care ajung sa isi puna problema efectelor negative pe care acestea le pot avea asupra sarcinii. Situatia este generata de faptul ca efectul contraceptiv al anticonceptionalelor nu este 100%, in conditii optime rata de esec este in jur de 1%, dar in conditii reale aproximativ 9 din 100 femei vor ramane insarcinate in timpul tratamentului cu anticonceptionale din diferite motive (uitarea unor pastile, interactiune cu alte medicamente, absorbtie ineficienta etc etc).

Cand sarcina ajunge sa fie diagnosticata in cazul acestor femei se va pune problema efectului pe care anticonceptionalele le-au avut asupra embrionului in cele cateva saptamani pana la diagnosticare. Mai mult decat atat, unele femei opresc administrarea anticonceptionalelor din dorinta de a ramane insarcinate, dar nu se cunoaste perioada necesara asteptarii pentru a evita orice efect negativ pe care anticonceptionalele le-ar putea avea asupra sarcinii.

Recomandarea mea de pana acum era sa se astepte 2-3 cicluri menstruale normale, ulterior putand incepe incercarile obtinerii unei sarcini. Dar asta pana la publicarea recenta a unui studiu in BMJ (British Medical Journal). Cercetatorii din Danemarca au efectuat un studiu national pentru a analiza efectul pe care il au anticonceptionalele asupra riscului de aparitie a defectelor congenitale.

Bebelusii nascuti intre 1997 si 2011 au fost impartiti in 3 categorii in functie de expunerea mamei la anticonceptionale astfel:

1. expunere cu mai mult de 3 luni inainte de a ramane insarcinate (grupul de control)
2. expunere cu 0-3 luni inainte de a ramane insarcinate (expunere recenta)
3. expunere in timpul sarcinii pana la aflarea diagnosticului.

Cei 880.694 de bebelusi inclusi in studiu au fost impartiti pe grupe astfel:

• 611.007 anticonceptionale intrerupte cu mai mult de 3 luni inainte de obtinerea sarcinii + 183.963 care nu au urmat tratament cu anticonceptionale = 794.970 (in grupul de control, neexpus)
• 74.542 bebelusi expusi recent
• 11.182 bebelusi expusi in timpul sarcinii incipiente.

Riscul dezvoltarii unor defecte congenitale majore a fost egal intre cele 3 grupuri:

• 2.51% la femeile care nu au folosit niciodata anticonceptionale
• 2.5% la femeile care au intrerupt anticonceptionalele cu mai mult de 3 luni inainte de a ramane insarcinate
• 2.49% la femeile care au intrerupt anticonceptionalele recent (0-3 luni inainte de sarcina)
• 2.48% la femeile care au intrerupt anticonceptionalele dupa ce au ramas insarcinate.

Cu alte cuvinte, expunerea la hormonii din anticonceptionale imediat inainte sau dupa ce s-a obtinut o sarcina nu creste riscul defectelor congenitale majore.