Infertilitatea sau subfertilitatea, ca sa folosesc un termen pe care il prefer, are un impact psihosocial de multe ori subevaluat. Fie ca vorbim de stresul obtinerii unei sarcini din primele cateva luni de incercare, continuand augmentarea lui pe masura ce sarcina se lasa asteptata timp de 1, 2, n ani, fie ca ne referim la emotiile negative din timpul tratamentelor de reproducere asistata, subfertilitatea genereaza neliniste, anxietate si stres semnificativ. In anumite circumstante subfertilitatea duce la ruperea relatiilor si distrugerea casniciilor.
Chiar daca nu beneficiaza de suficienta atentie cand vine vorba de acordarea granturilor de cercetare, orice proiect care vizeaza studierea unui aspect al prematuritatii (de exemplu) avand prioritate detasat in alocarea fondurilor, subfertilitatea (definita corect) este o boala.
ESHRE (European Society of Human Reproduction and Embryology), institutia care reglementeaza managementul subfertilitatii la nivel european, a elaborat primul ghid de ingrijire psihosociala a persoanelor/cuplurilor care sufera de subfertilitate. Gidul a fost redactat si ulterior revizuit de catre psihologi, medici, moase, asistente si reprezentanti ai pacientilor.
Este destinat personalului medical implicat in ingrijirea persoanelor/cuplurilor subfertile si se intinde pe 164 de pagini din care mentionez cateva idei:
Pacientii apreciaza personalul medical care intelege impactul emotional al subfertilitatii si prefera sa fie implicati in alegerea planului de tratament, deci optiunile ar trebui sa le fie explicate ambilor parteneri pentru a intelege ce li se propune.
Similar oricaror consultatii medicale, personalul medical trebuie sa aloce suficient timp pentru discutarea subiectului individualizat pentru fiecare pacient/cuplu, fara a da impresia de graba sau repezire. Obstetrica si ginecologia reprezinta o specializare medicala foarte vasta si este practic imposibil ca un ginecolog sa fie competent in abordarea tuturor subramurilor (gineco-oncologie, obstetrica, uro-ginecologie, subfertilitate etc), iar pacientii apreciaza sa fie consultati in clinici/cabinete dedicate subfertilitatii.
O practica relativ rar intalnita la noi: acordarea de informatii relevante in format scris (brosuri, desene, schite, scheme de tratament etc), pentru a intari explicatiile din timpul consultatiei, este esentiala pentru confortul psihic al pacientilor.
Optiunile de consiliere psihologica sub forma de grupuri de pacienti/cupluri, sedinte cu psihoterapeuti, forumuri de discutii etc, sunt esentiale in tratamentul subfertilitatii.
Femeile tind sa perceapa subfertilitatea mult mai sever decat barbatii, iar problema de fond este asociata (mental) de cele mai multe ori partenerei, chiar daca 40% dintre cazurile de subfertilitate sunt datorate partenerului (calitate slaba a spermei).
SCREENIVF este o unealta care poate fi folosita pentru identificarea pacientilor la risc in dezvoltarea depresiei severe, acestia putand fi redirectionati inspre ingrijire psihosociala specializata.
Nivelul de stres variaza pe perioada tratamentului de fertilizare in vitro, atingand puncte maxime la colectarea ovulelor, transferul embrionilor si in perioada asteptarii testului de sarcina.
Dupa primirea rezultatului de la testul de sarcina in urma tratamentului de reproducere asistata, 1 din 4 femei si 1 din 10 barbati au un episod depresiv.
Pacientii/cuplurile care raman fara copii la 5 ani dupa un tratament de fertilizare in vitro nereusit cunsuma mai multe somnifere, tutun si alcool decat cei care au devenit parinti intre timp (prin adoptie sau sarcina obtinuta spontan).
Buna ziua! Felicitari pentru articol si pentru acest site foarte util! Cred ca ar fi foarte de ajutor si un articol care sa cuprinda partea de preventie, pentru a evita infertilitatea, cat si alte afectiuni ginecologice. Spre exemplu, exceptand Papanicolau, ce alte teste ar trebui sa faca o femeie anual si de la ce varsta? In cazul in care acum nu isi doreste copii, dar pe viitor va vrea, ce metode contraceptive ar trebui evitate in prezent pentru a nu afecta o viitoare sarcina? Sper sa va ganditi la un astfel de articol. Multumiri!
M-am reg?sit in acest articol, neglijenta unor medici sau asa zis superficialitatea, lipsa de timp pentru a discuta orice problema ma deprima de 6 ani, poate suntem noi astea mai sensibili din cauza acestei dureri dar nu inteleg, sa ma duc la consult si el sa navigheze pe net., eu ii pun intrebari, eu raspund, si eu propun da poate asa, da poate asa. Asta se intapla la Chisinau,