Desi destul de rar intalnit, blocul atrioventricular de grad III este o tulburare de ritm cardiac periculoasa. Fiziologia inimii este una fascinanta, iar in interiorul ei se gasesc mai multe cai si noduri electrice.
Practic, in blocul atrioventricular de grad III conducerea electrica de la atrii la ventriculi este complet intrerupta. Atriile si ventriculii bat haotic, fiecare in ritmul sau. Sub punctul de blocaj activitatea electrica este preluata partial de continuarea cailor electrice, lucru care poate fi demonstrat pe inregistrarea EKG prin prezenta:
– unui ritm jonctional cu frecvente cuprinse intre 40-60/min
– a unor frecvente pana la 40/min si complexe QRS (care arata activitatea ventriculara) largite
Cauzele blocului atrioventricular de grad III
- Congenital (rar)
- Dobandit – post infarct miocardic acut, post operatii pe valve, post infectii, tulburari de electroliti, efecte adverse ale unor medicamente (cauzele cele mai frecvente)
Simptomele blocului atrioventricular de grad III
- oboseala
- ameteala
- lesin cu pierderea cunostintei (atac Adam-Stokes)
- dispnee cu edem pulmonar acut
Aici as dori sa atrag atentia: sincopa (lesinul cu pierderea cunostintei pe intelesul tuturor) si vertijul (ametelile) trebuie tratate cu seriozitate pentru ca de multe ori se pot ascunde probleme severe mai ales in cazul pacientilor cu istoric cardiac.
Diagnosticul blocului atrioventricular de grad III
Simpla anamneza si banalul EKG pot deja pune diagnosticul de bloc atrioventricular grad III. Nu are sens sa intru in detaliile EKG-ului, important e, asa cum am mentionat mai sus, ca pierderea de cunostinta din senin, in sezut, in timpul mersului fara simptome premergatoare sa fie investigata corespunzator.
Pe langa acestea se efectueata analize de sange unde ne intereseaza indeosebi electrolitii (sodiu, potasiu, calciu, magneziu, clor).
Tratamentul blocului atrioventricular de grad III
Pacientii cu blocul atrioventricular de grad III se interneaza pe o sectie cu monitorizare continua si, daca exista posibilitatea, primesc initial un stimulator cardiac temporar. Acesta se implanteaza in conditii sterile (nu este necesara o sala de operatie) pe vena jugulara, adica la gat. Stimulatorul cardiac ramane in exterior. In interiorul inimii ajunge un fir cu electrod conectat in exterior la stimulator care va da inimii impulsuri electrice pentru a coordona bataia atriala cu cea ventriculara. Aceasta interventie de urgenta stabilizeaza initial pacientul.
Daca exista posibilitatea, pacientul va primi din start un pacemaker cardiac bicameral. Daca nu, ramane cel pasager pana la stabilizarea si la posibilitatea implantarii unui definitiv. Acesta se implanteaza in conditii sterile, in sala de operatie sub anestezie locala si protectie antimicrobiana (antibiotic intravenos single-shot).
Un mic aparat se implanteaza sub piele sub clavicula, se punctioneaza vena subclavie si prin aceasta se introduc doua sonde. Una ramane in atriul drept si una va ajunge in ventriculul drept, trimitand impulsuri pentru ca inima sa bata corespunzator.
De regula pacientii se vindeca usor dupa ceasta interventie. Plaga se coase sau se capseaza pentru 7 zile, apoi materialul poate fi scos. Pacientii isi pot relua activitatile de dinainte de implantare dupa 4 saptamani. In acest timp nu este permisa ridicarea bratului mai mult de nivelul umarului, sunt interzise plimbatul pe bicicleta sau orice alte sporturi care pot duce la accidentari si dislocarea pace-makerului.
Folosirea telefonului sau a cuptorului cu microunde sunt in continuare permise si nu influenteaza activitatea apratului. De asemenea premise sunt investigatiile de tip CT iar trecerea prin filtrul de control la aeroport nu constitue o problema. Fiecare pacient primeste post implantare un mic carnetel in care este mentionat tipul de aparat pe care il poarta si trebuie pastrat mereu in portofel si aratat la nevoie.
Drept exemplu as vrea sa va arat un EKG unde apar acele linii verticale indicate cu sageata. Acelea reprezinta impulsul dat de pace-maker. Exista mai multe moduri de functionare a acestor stimularoare in functie de necesitatile pacientilor. Bateria din interiorul stimatorului are o durata de viata de 10 ani dupa care se inlocuieste.