Un articol despre o mama si fiul ei nascut prematur la 23 de saptamani.
Acum are 3 ani si multiple comorbiditati: patologie pulmonara cronica, dependent de oxigen, diabet insipid, tulburari de reglare a temperaturii, nu poate merge, nu poate vorbi…
Toate astea o fac sa regrete ca a dorit sa i se ofere tot suportul posibil la nastere, amanand doar un sfarsit prematur…
Medicina evolueaza, dar tot timpul in directia buna?
Odata intrat in mediul de spital mi-a mai pierit din entuziasmul pe care-l aveam in 2009 referitor la un caz similar…
cazuri ca acestea sunt exceptii. mai trist gasesc faptul ca unele mame prefera sa opreasca sarcini cu copii potential sanatosi, iar alte mame se lupta cu probleme de infertilitate.
iar medicina militeaza in ultimul deceniu mai mult pentru calitate decat pentru cantitate. 😉 numai ca acest „work” inca este „in progres”.