Astazi am asistat la cea mai lunga operatie de pana acum. A inceput in jurul orei 8:30 si la 12:00 inca nu era gata. Stagiul de azi a fost cat 2 normale, dar am ramas numai ca sa vad incheierea. Operatia a avut 2 parti: un lipom si o hernie (la acelasi pacient).
Lipomul (tumora benigna dezvoltata pe seama celulelor grasoase) avea marimea unei mingi de fotbal si atarna in exteriorul pelvisului, pana aproape de jumatatea coapsei – enorm. Dezvoltarea lui a inceput de 30 de ani, dar pacienta s-a prezentat la medic abia acum. In afara de marime, nu a avut nimic spectaculos. Tesutul gras nu este foarte vascularizat, deci nu au fost complicatii cu hemoragii. Rezectia lui s-a facut prin cauterizare, in sala simtindu-se un miros puternic de carne arsa.
Fascia herniei a fost de-asemenea foarte mare. Putea aparea o ocluzie intestinala dupa orice masa. Avea multe aderente, chiar si de ficat, fiind destul de complicat de operat.
O operatie ca cea de astazi poate fi trecuta in liste gen „Cum sa slabesti rapid?” sau „Metode de slabit fara efort”: suporti 30 de ani aspectul si functionarea deficitara a organismului, iar in 4 ore slabesti 20 de kg. Daca mai facea si liposuctie, din sala de operatii ar fi iesit un manechin…
Ce-i determina pe oameni sa astepte atata pana sa mearga la doctor? Chiar asa indiferenta e lumea cand vine vorba de sanatatea proprie?