Pornind de la o stire tragica prezentata de PRO TV in care o gravida a intrat in soc anafilactic, iar bebelusul a murit, cred ca este necesara o clarificare a prioritatilor pe o sectie de obstetrica (nasteri). Ierarhia este clara: daca sunt singurul medic pe sectie si am 3 urgente simultan, ordinea este: salvez o gravida, dupa care salvez un fat la termen (peste 37 de saptamani de sarcina), dupa care salvez un fat prematur (sub 37 de saptamani de sarcina).
Este un standard international, nu se supune discutiilor. Daca nu respecti ordinea esti blamabil.
Faptul ca medicii au salvat gravida din soc anafilactic (o urgenta care pune in pericol viata in doar cateva minute), din pacate cu pierderea fatului, nu necesita raportare la Politie sau Colegiul Medicilor, in mod normal plangerea ar trebui respinsa cu mult inainte de a ajunge la stadiul de Tribunal.
In schimb altele sunt neclaritatile:
1. La ce anume s-a facut soc anafilactic.
Tanara, in varsta de 25 de ani, din Targu Jiu, a intrat sambata seara in travaliu, si, pentru a-i ameliora durerile, medicii i-au administrat o injectie. (reporter)
I s-a mai administrat oxitocina, nu punea probleme. Din pacate, fatul a avut de suferit si a survenit moartea acestuia. (Ramona Oprea, purtatorul de cuvant al Spitalul Judetean Targu-Jiu)
Oxitocina are multe efecte, dar cu siguranta ameliorarea durerilor nasterii nu este printre ele.
2. Care a fost cauza decesului bebelusului?
Explicatii ni s-au dat ca copilul este in regula, sa asteptam. Nu e motiv de a interveni chirurgical sau sa se faca cezariana. Dupa ce a murit copilul, s-au scuzat ca nu stiu motivul. (Vasile Manolache, ruda)
Din pacate lipsa de comunicare aduce de multe ori daune mai mari decat actul in sine.
Cand s-a petrecut decesul? In timpul socului anafilactic sau dupa? La cat timp? A fost monitorizat?
Rezultatul anatomopatologic este esential.
3. Teorii si ipoteze
Eu nu as fi incercat sa explic socul anafilactic prin afirmatii de tipul ‘medicii nu exclud posibilitatea ca femeia sa fi luat si ea medicamente de durere care i-ar fi putut induce socul’.
Orice substanta poate cauza soc anafilactic, inclusiv oxitocina. Cu toate astea, oxitocina ramane un medicament esential pe o sectie de obstetrica si, desi in cazul actual se mentioneaza ca s-au facut, in mod normal nu se fac teste alergologice de rutina. Important este sa se foloseasca atunci cand exista indicatie clara, ceea ce trebuie stabilit in cazul actual.
In concluzie, repet, mama are prioritate asupra unui fat la termen, care la randul lui are prioritate asupra unui fat prematur. Cand se face cezariana peri-arest nu se face pentru a salva fatul, se face pentru a salva mama, prezenta fatului intrauterin fiindu-i daunatoare.
Din pacate nu vom afla niciodata ce s-a intamplat de fapt, este doar o alta stire care arata cu degetul inspre obstetricieni mult prea devreme pentru a putea stabili o eventuala culpa. Raportul anatomopatologic si concluzia anchetei nu vor ocupa pagina unei alte stiri decat daca va fi samanta de scandal.