Aseara am ajuns de la a 2-a zi in care am participat activ la campania „Daruind vei dobandi” organizata de Crucea Rosie Cluj. Duminica am fost in echipa de dimineata, iar ieri (luni) in cea de seara (de asta nici n-am scris atunci, am ajuns acasa prea obosit).
In ambele zile am fost in Metro, duminica de la 10:00 la 15:00 si luni de la 16:30 la 20:15. Din punct de vedere al „productivitatii”, duminica a fost mult peste luni pentru ca am reusit sa adunam (in total pe toata ziua) in jur de 21 de milioane, iar luni doar 8.
Eu abordam femeile, iar colega mea pe aborda barbatii. Am facut si niste statistici aproximative: duminica, cei care au fost interesati de campanie si au fost de-acord sa doneze erau in raport cam de 1/10 dintre femei si 1/20 dintre barbati. Luni, raportul arata mult mai bine, problema a fost ca Metro nu e atat de aglomerat lunea, de asta rezultatul a fost mai slab.
Dupa 4 ore duminica nu mai aveam voce. Trebuia cateodata sa repet ca sa ma fac inteles 🙂 A fost prima data dupa vreo 4-5 ani cand mi-am pus picaturi in nas pentru ca sunt racit si altfel as fi vorbit ca din borcan (de regula eu nu sunt adeptul medicamentelor, decat in cazuri strict necesare).
Am inteles acum ce e in mintea celor care incearca sa stranga fonduri pentru o actiune de caritate. Am intalnit tot felul de oameni. La un moment dat incercam sa facem predictii pentru urmatorii oameni pe care ii abordam, dar de cele mai multe ori interpretam gresit.
Sumele donate au fost in medie de 5-10 lei (cate o bancnota de 5 sau 10), dar au fost de la 1-2 lei pana la 50 de lei. Luni am primit chiar si 10 euro 🙂
Cum de fiecare data se gasesc si oameni „interesanti” nici zilele astea nu au scapat. Cativa ne-au acuzat ca „avem destui bani de la minister” (banuiesc ca se referea la Ministerul Sanatatii cu care e confundata des Crucea Rosie, dar cu care nu are nimic in comun, deci nu ne trimit fonduri). Am fost pus sa ma si legitimez, am facut-o cu placere mai ales ca a promis o donatie in caz de „acte in regula” 🙂
Un caz imi va ramane intiparit in minte o vreme: un nene imbracat in costum, jucandu-se cu telefonul in mana, era plictisit si mergea incet, deci parea persoana ideala de abordat. Colega mea era ocupata cu altcineva, asa ca am inceput eu sa-i explic ce, cum si de ce facem noi campania asta. La sfarsit si-a deschis portmoneul asa cumva la distanta, incerca oarecum sa ma priveasca de sus (paradoxal pentru ca eram mai inalt 🙂 ) si mi-a aratat teancul de bancnote de 50 si 100 de lei, dupa care a urmat intrebarea traznet: „Ai sa-mi dai rest?”, iar dupa vreo 2 secunde a plecat… Ideea e ca daca ai in minte un lucru clar: esti acolo pentru niste copii si batrani care au nevoie de tine, atunci n-o sa te afecteze psihic fazele de genul asta.
S-au completat si cateva declaratii tip pentru cei 2% din impozit, nu peste mult timp am sa atasez si pe blog formularul pentru cei care vor dori sa-l completeze.
Campania continua pana duminica viitoare (13 aprilie) urmand ca apoi sa se cumpere alimente si sa facem pachete. Am sa fac poze si la impachetare si la inmanare catre viitorii beneficiari ca raspuns pentru cei care sugerau din viteza ca „banii oricum nu ajung la copii si varstinici nevoiasi”, consolandu-se pentru indiferenta…
sal! vad ca reteaua de voluntari ai Crucii Rosii se extinde pe zi ce trece. tine-o tot asa…