Actualizarea bagajului de cunostinte este o conditie esentiala pentru cariera unui medic. Intr-o perioada in care cantitatea de informatie medicala se dubleaza la fiecare cativa ani, prin ignorarea noutatilor medicale nu faci altceva decat sa ramai in urma pentru ca lumea medicala ti-o ia inainte.
Tinta unui cercetator imediat dupa ce face o descoperire este sa o publice intr-un jurnal/revista cu prestigiu cat mai mare. Prestigiul se cuantifica prin numarul mediu de citatii pe care il primeste un articol publicat. De acolo, informatia ar trebui sa ajunga la miile de medici interesati de domeniul respectiv.
Deja s-au conturat cateva trusturi mari care detin astfel de jurnale, iar accesul la informatie se face pe baza de abonare contra cost. Pretul pentru abonarea la o revista medicala de prestigiu, care sa fie tinta de publicare, deci in care sa gasesti cele mai recente si mai importante descoperiri, se ridica undeva la cateva mii de dolari pe an.
Exista si optiunea sa cumperi acces la articole individuale, in urma citirii unui rezumat scurt, pretul mediu fiind undeva la 30 de dolari / articol. Ma intreb eu asa de ceva vreme, cam ce salar ar trebui sa ai pentru a-ti permite sa cumperi articole individuale la preturile astea? Trebuie sa mentionez ca in lume exista cateva mii de jurnale medicale, fiecarei specializari revenindu-i cateva sute de jurnale in care se publica (zeci de) mii de articole anual.
Ce m-a determinat sa scriu despre subiectul asta a fost o publicatie a unui studiu care concluzioneaza ca daca s-ar renunta la taxe si s-ar da acces liber la articole, economia din Statele Unite ar avea beneficii de 1 miliard de dolari in urmatorii 30 de ani, adica de 5 ori costurile arhivarii revistelor in format hard-cover.
Printre celelalte regiuni incluse in studiu a fost si Regatul Unit unde s-ar reduce cheltuielile cu 480 de milioane de euro anual…
Bibiotecile centrelor medicale (Universitati, Centre de cercetare, spitale etc) au de obicei abonamente la cele mai cunoscute reviste, deci accesul membrilor lor este partial asigurat prin reteaua locala. Aici este un cerc vicios:
Pentru ca o revista sa devina prestigioasa trebuie ca articolele publicate sa primeasca multe citatii in alte articole. Pentru asta e nevoie ca articolele respective sa fie disponibile unui numar cat mai mare de cititori, astfel incat o parte din ei sa trimita referinte la ce au citit. Sa zicem ca revistele care sunt mari in momentul asta si-au rezolvat nevoia prin abonarea bibliotecilor la ele, dar ce fac revistele mici sau cele care acum se nasc?
Daca impun taxe pe fiecare articol si-si tin cititorii la distanta, cum mai ajung sa primeasca citatii, sa devina puncte importante de referinta, urmand ca apoi sa atraga articole din ce in ce mai importante?
„cam ce salar ar trebui sa ai pentru a-ti permite sa cumperi articole individuale la preturile astea?”
Nu un salariu de medic roman, asta-i sigur.
Am citit articolul, dar tot nu inteleg de unde ar veni profitul daca toate revistele ar fi open-access. Si din ce bani s-ar face peer-review? Poate doar cu bani de la guvern, care ar putea sa privesca finantarea asta ca o investitie in cercetare.
La inceput abonarea la reviste se facea pentru varianta printata, neexistand internet si acces asa usor. Ulterior au aparut versiunile pe internet, dar cele printate continua sa existe.
Banii s-ar castiga din disparitia costurilor de printat, transport si spatii de depozitat (in biblioteci).
NEJM si-ti ajunge. Doar $129 – 52 Weeks Online Access.