Se zice, si pe buna dreptate, ca personalitatea fiecaruia este in stransa relatie cu amintirile si experientele pe care le-a avut anterior, dar ma intreb eu: in afara de frustrare, neliniste, frica, anxietate, irascibilitate, ura, repulsie etc, ce alte trairi si caracteristici ale personalitatii vor determina experientele si memoriile unor evenimente neplacute din trecut? Vrem, ma refer la oameni in general, cu tot dinadinsul sa mentinem calitatea umana a fiecarui individ, dar nu se tine cont de beneficii – atat cele personale cat si cele ale comunitatii din care face parte individul in cauza.
Cand se pune problema eticii in anumite acte medicale vor exista intotdeauna 2 tabere, iar ambele vor avea argumente pertinente care sa-si sustina pozitia. Niste cercetatori au reusit sa trateze, a se citi elimine, amintirile neplacute ale unor voluntari care au participat la un studiu avand ca scop evidentierea efectelor beta-blocantelor asupra amintirilor negative.
Beta-blocantele sunt folosite frecvent in afectiuni cardio-vasculare. Pe scurt, studiul a constat in recrutarea unor voluntari carora li s-au aratat poze cu paianjeni in timp ce li se administrau socuri electrice pentru provocarea unor amintiri negative. Ulterior li s-a cerut sa incerce sa-si aminteasca pozele pentru a determina o corelatie intre ele si disconfortul provocat de socuri. In ziua urmatoare au fost impartiti in 2 grupuri carora li s-au administrat beta-blocante, respectiv placebo. S-a masurat apoi nivelul fricii fiecaruia prin folosirea unor zgomote aproape de ureche si observarea intensitatii clipitului. Cei care au primit beta-blocante au clipit mult mai relaxat, ceea ce a confirmat ca sunt mai calmi. Experimentul cu zgomote s-a repetat si dupa intreruperea administrarii de beta-blocante, iar rezultatul a fost acelasi, fapt care a confirmat eliminarea amintirii neplacute legate de paianjeni si socurile electrice. Medicamentul interfereaza cu recreerea memoriei si impiedica reinnoirea amintirilor negative.
Teoretic, astfel s-ar putea elimina amintirile evenimentelor traumatice, fobiilor, obsesiilor, obiceiurilor alimentare anormale etc, dar ar avea ca efect negativ faptul ca persoanele in cauza nu ar putea invata din greseli.
Primul exemplu care mi-a venit in minte a fost al unei eventuale fetite abuzata sexual de tatal ei, abuz care ar avea efecte psihice pentru tot restul vietii. Oare ce ar putea invata din aceasta greseala a ei?
Etica de 2 lei (vechi)…
ok, nu am citit decat ce ai povestit tu despre tot experimentul, n-am avut rabdare sa mai citesc si ceea ce scrie in link, insa am ajuns in prealabil la o concluzie cat se poate de personala: studiul lor este nitel jenant.
din punctul meu de vedere ei au evaluat practic efectele anxiolitice ale propranololului (de exemplu, ca nush exact ce au folosit), efecte altfel de mult cunoscute si exploatate in tratmentul micilor fobii specifice, atacurilor de panica, etc
si inca un semn de intrebare in legatura cu evaluarile la care au fost supusi voluntarii: cum au evaluat frica? le-au masurat TA? le-au luat alura ventriculara celor sub tratament cu propranolol? huh? si au interpretat cum ca propranololul nu face altceva decat fix sa stearga memoriile negative? hmmm… ceva e putred in Danemarca 🙂
io cred ca oamenilor astora le-a placut prea mult „the eternal sunshine of the spotless mind” si atat.
Numai bine
Evaluarea fricii a fost facuta in functie de intensitatea clipitului. S-au bazat pe faptul ca amintirea negativa recenta (cea cu socurile si paianjenii) le produce o stare de anxietate/stres ceea ce ii face sa fie mult mai reactivi la alti stimuli agresivi (zgomotul aproape de ureche) fata de cei carora, teoretic, le-a fost stearsa amintirea prin folosirea beta-blocantului (nu stiu exact ce au folosit, selectiv, neselectiv etc).
ah, da, ai scris de fapt de clipit dar nivelul atentiei mele era deja la pamant 🙂 shame on me. in fine, beta-blocant selectiv/ neselectiv, evaluarea clipitului sau a oricarui alt raspuns din-asta la stress mi se pare irelevanta atata vreme cat beta-blocantele sunt si nitel anxiolitice asa ca din partea mea poa’ sa traga ei ce concluzii or vrea ca nu ma conving. studiul imi pare biasat. deh, si eu Gica Contra 🙂