Ii multumesc lui Laur ca mi-a acordat aceasta ocazie sa initiez serialul „ERASMUS”. Primul episod – in rolul principal – eu, Alexandra Apan, studenta in anul V MG (Medicina Generala) la Universitatea de Medicina si Farmacie „Iuliu Hatieganu” din Cluj-Napoca.
Totul a inceput in mai, cand mi-am depus dosarul pentru bursele ERASMUS. Mi-am depus toate actele necesare cam in ultimul moment, pentru ca nu eram foarte hotarata ce sa fac. Auzisem de la unii ca nu ii foarte bine, ca e greu, de la altii ca e extraordinar si ca nu ar mai fi vrut sa se intoarca… asa ca m-am decis si am zis – Cumva tot trebuie sa fie! A urmat interviul, care nu a fost foarte greu, comisia m-a intrebat care sunt optiunile mele (orasele unde vreau sa studiez) in ordinea preferintelor. Am ales Germania pentru ca aveam o baza in ceea ce priveste limba, si imi era mai usor sa-mi imbunatatesc vorbirea si pentru ca am mai fost in Germania de mai multe ori si stiu mersul pe aici, regulile de viata (sa le spun asa). Aachen, orasul pe care l-am ales este cel mai vestic oras al Germaniei, la granita cu Olanda si Belgia, cred ca a fost si soarta, de am ales acest oras, mai tarziu am aflat ca am o cunostinta care locuieste aici. Daca comisia te accepta si esti repartizat intr-o tara, la o anumita facultate, vei continua sa comunici cu d-na Rodica Marcu, care se ocupa de studentii Erasmus si este atat de amabila, o draguta, oricat de pierdut esti te ajuta si te indruma.
A urmat vara, am avut si eu vacanta, multpreaasteptata vacanta, dar din septembrie am inceput sa studiez. Aveam carti in limba germana cu materiile pe care urma sa le fac in Germania. Am realizat ca am uitat destul de multa germana si limba nu e usoara deloc. Luna septembrie a trecut repede si a sosit ziua in care m-am imbarcat (rezervarile la avion mi le facusem cu 1 luna inainte de plecare) si am zburat spre Dortmund, orasul de legatura cu Germania la compania aeriana pe care am ales-o eu, cel mai apropiat de Aachen. De acolo am luat trenul si am ajuns la destinatie. M-a asteptat cunostinta mea la gara si m-a dus la caminele unde imi depusesem cerere (in aprilie) pentru cazare.
Aici aflasem ca nu am primit nici o camera, doar in noiembrie se eliberau si m-am trezit fara locuinta. Recunosc ca m-am speriat… dar pana la urma am reusit sa fac rost de chirie. In zilele care au urmat am umblat foarte mult. Sunt foarte multe acte de facut: inregistrare la Primarie, la International Office, deschidere de cont la banca, cumparaturi, la clinica… prezentarea clinicii (in Aachen este imensa si foarte futuristica), a modului de fuctionare a sistemului clinicii (totul pe baza de cartela: la cantina, la biblioteca, in salile de operatii, luarea halatelor).
Primele impresii… in afara de prima zi cand nu aveam unde sa stau si deja ma vedeam intoarsa acasa… m-am acomodat repede, lumea de aici ii foarte amabila, o punctualitate extraordinara la autobuse (de exemplu eu circul cu cel de la si 39 min. daca cumva am ajuns la si 40 am pierdut busul) orasul e dragut doar cu mancarea e mai greu, toate sunt pline de E-uri si hormoni, multe conserve si supe la plic… foarte artificial, dar (intotdeauna exista un dar) este plin de dulciuri, bune… Cam atat pentru primul episod, ne auzim curand cu detalii despre sistemul de invatamant din Germania…
Nota: pentru informatii si lista episoadelor ERASMUS citeste: Seriale ERASMUS 2009-2010
Doresc sa fac rezidențiatul in Germania