Cu multe salutari, reiau firul povestii dupa mai bine de o luna de invatat la Universitatea din Koln. Asa cum am mentionat si in primul episod, semestrul de iarna de aici are 6 saptamani de cursuri, dupa care urmeaza alte 6 saptamani de practica in spital. Eu am ales sa le frecventez pe cele de pediatrie, orl, psihiatrie, neurologie, neurochirurgie si ginecologie. Desi fiecare curs dureaza doar 45 de minute, limba te solicita foarte mult si la final te trezesti mult mai obosit decat ai fi fost dupa cursurile interminabile de doua-trei ore din Romania. (Daca acasa imi permiteam de multe ori sa imi arunc ochii pe pereti sau sa imi indrept toata atentia spre alti stimuli vizuali sau sonori, aici trebuie sa fiu continuu atenta pentru a auzi cat mai clar termenii si a nu pierde firul subiectului)
Inca din primele zile m-a uimit numarul mare de studenti care vin la aceste cursuri matinale, mai ales ca ele sunt absolut facultative… fara prezente, fara strigari 🙂 Cursurile sunt mult mai lejere decat cele din Romania, se pune foarte mult accentul pe generalitati si puncte cheie, se explica foarte mult teme sau idei care noua ni se par de-a dreptul banale.
Sistemul este cam acelasi peste tot… in schimb nu am vazut niciun profesor care sa isi citeasca slideurile sau cartile… (care sunt cam 70% alcatuite din scheme, imagini, grafice si filmulete). De cele mai multe ori sunt adusi pacienti, mulaje sau aparatura/instrumente in scop didactic. (Foarte mult accent pe partea practica!!!) Surprinzatoare este si relatia student-profesor… comunicarea este mult mai eficienta decat in Romania, studentii pun o multime de intrebari (de apreciat si rabdarea cu care se raspunde la acestea, chiar si la cele banale sau putin inspirate), studentii pot patrunde in amfiteatre (uriase, cu aparatura foarte moderna, aer conditionat care iese prin fiecare banca, scaune mobile) indiferent de momentul cursului, pot iesi cand vor, pot manca linistiti… fara sa i se para cuiva ciudat sau lipsit de respect acest comportament.
Materialele pentru studiu sunt prezentate din primele ore… pentru fiecare materie exista cateva carti (fiecare avand peste 600 de pagini), iar studentul poate sa si-o aleaga pe cea care i se potriveste mai bine. Biblioteca medicala din Koln este cea mai mare din Germania si pe baza unui card, poti sa iti iei orice carte vrei, fara sa stai la cozi, fara sa platesti, doar scanandu-ti singur cartile imprumutate.
Si pentru ca aici exista solidaritate studenteasca, nemtii si-au facut si un departament in care se vand cursuri orientative si subiecte din anii precedenti .
Partea mai putin placuta pentru studentii Erasmus din Romania (cei din alte tari au cu totul alte reguli si cerinte) este determinata de inconcordanta numarului de ore de practica de aici si de acasa… ca urmare, pentru fiecare materie trebuie sa iti planifici zile in plus in spital (uneori si cateva saptamani) si sa dai examene separat (Nemtii de exemplu nu dau examen la Neurochirurgie).
Trecand la alt subiect, este foarte ciudat sa vezi ca in anul 2009, exista inca o multime de tineri care nu stiu unde este Romania, daca este sau nu tara europeana. Europa de Est este vazuta destul de rau (nu e o noutate), iar in prima saptamana de scoala am fost dati ca exemplu negativ la un curs de psihiatrie, legat de abuzurile din urma cu cativa ani asupra copiilor rromi din leaganele din Romania.
Ca replica la acest moment, in acceasi saptamana am avut ocazia sa vad romani (Fanfara Ciocarlia) care prin muzica si showul lor au reusit sa ridice in picioare intreaga Filarmonica din Koln.
Nota: pentru informatii si lista episoadelor ERASMUS citeste: Seriale ERASMUS 2009-2010