De cateva zile nu am mai scris nimic pe blog si nici n-am raspuns la intrebari sau emailuri (la emailuri am de recuperat vreo 200, dar incet, incet le rezolv) pentru ca am fost in Londra, in excursia castigata la concursul organizat de Academia Catavencu si sponzorizat de RTW: Baietii buni merg in rai, baietii foarte buni merg la Londra!
Joi seara am plecat din Cluj catre Bucuresti. Trenul a ajuns cu o intarziere de 50 de minute, dar nu se punea problema sa pierdem avionul. Inainte sa plec in excursie m-am informat din 1000 de locuri despre modalitati de transport de la Gara de Nord catre Aeroportul din Otopeni. Ajuns in Gara de Nord am apelat la varianta cea mai simpla: trenul special introdus pentru legatura cu aeroportul, chiar daca majoritatea parerilor pe care le-am citit pe forumuri au fost negative. Asta ma face sa nu prea dau 2 bani pe ce zic altii de rau, pentru ca am ajuns in aeroport in mai putin de 40 de minute (tren + microbus pregatit), iar vestita rampa din camp de care se tot plang unii nu e ceva de ocolit pentru ca este asfaltata si coboara fix langa microbuse, deci nici in caz de ploaie nu sunt probleme (noroi si alte alea). In plus, varianta costa doar 6 lei, iar studentii au reducere 50%… In comparatie cu unii taximetristi care cer si cate 100 de Euro daca prind cate un fraier.
In aeroport am ajuns cu vreo 90 de minute inainte sa inceapa check-in-ul, timp in care m-am familiarizat cu terminalele (plecari, sosiri, internationale si domestice). La vreo ora dupa check-in trebuia sa inceapa imbarcarea, dar a aparut o surpriza: – ca nota aparte: vagonul meu in trenului de la Cluj la Bucuresti avea numarul 13, iar linia de pe care plecam spre Otopeni avea tot numarul 13, nu ca as fi superstitios, dar asa, ca fapt divers… – s-a anuntat o amanare de 20 de minute. Am zis ok, n-o sa fie problema in Amsterdam unde trebuia sa fac schimb cu un alt avion spre Londra care pleca dupa 1 ora si 15 minute, mi-ar fi ajuns si 55 de minute sa fac check-in acolo. In timp ce tot asteptam acolo sa ne imbarcam se auzeau anunturi pentru alte porti de imbarcare care urmau sa se inchida si trimiteau ultime invitatii catre pasagerii intarziati spunand ca intarzie decolarea din cauza lor si trebuie sa se grabeasca. Tot ce imi doream in momentele alea era sa nu-mi aud si eu numele asa prin aeroportul din Amsterdam, de la poarta unde urma sa ne imbarcam spre Londra (tinand cont ca timpul era scurt) 🙂
Dupa cele 20 de minute de amanare, s-a mai anuntat una, apoi inca una si in total au fost 60 de minute de amanare, dar nici acum nu stiu exact motivul. Si acum 3 veri cand am fost in Creta cu plecare de pe aeroportul din Cluj am avut o amanare de vreo 3-4 ore (compania Carpatair), dar atunci era destinatie directa, fara escala ca acum. Cu alte cuvinte, am pierdut avionul care facea legatura cu Londra, grrr. Am fost totusi norocosi pentru ca un alt avion al aceleiasi companii (KLM) pleca spre acelasi aeroport in Londra dupa 2 ore, spre deosebire de alti calatori care aveau legatura dupa 10+ ore…
Pana la urma ne-am imbarcat si noi si am decolat catre Amsterdam. Pe timpul zborului ne-au dat casti si am ascultat Abba pana la destinatie in timp ce citeam poezii de Nichita Stanescu dintr-o carte pe care o cumparasem special pentru excursia asta (nu mai citisem de mult poezii si mi-am adus aminte de Nichita Stanescu ascultand Emotie de toamna de Nicu Alifantis). La iesirea din avion in Amsterdam am fost asteptati de reprezentanti ai KLM care ne-au anuntat ca suntem deja pe listele de pasageri pentru zborurile urmatoare. In timpul petrecut pe aeroport si la trecerea prin filtre am avut de explicat ce e cu CNP-ul de pe Buletinele de Identitate ale romanilor, pentru ca nimeni nu reusea sa scoata data nasterii de acolo. M-am ambitionat si eu sa nu folosesc pasaportul daca tot suntem o tara a UE 😛 Oricum, toata lumea era foarte amabila, cand vedeau steagul Romaniei nu se uitau urat si scoteau 2 vorbe in romaneste… chiar am fost surprins. A fost OK, dupa 2 ore eram din nou in avion si decolam catre Londra la 17:00.
Si asta a fost o calatorie in timp, schimbam al 2-lea fus orar si am aterizat cam pe la 17:15 ora Londrei.
Aici am fost intampinati cu aceeasi amabilitatea din partea personalului aeroportului. Ne-am luat bagajele si am iesit din aeroport catre statia de DLR (un fel de metrou) dupa cum am fost sfatuit de doamna Iulia Filiuta de la RTW intr-un email anterior plecarii. Inainte cu cateva zile de plecarea din Cluj am analizat toate optiunile de transport prin Londra si am ajuns la concluzia ca cea mai avantajoasa varianta e cea cu Travelcard pe 3 zile, pretul fiind de 21,20 lire cu acces la toate mijloacele de transport in comun (metrou, DLR, autobus, tren). Am urmarit instructiunile primite in email, am schimbat 3 metrouri si am ajuns la statia cea mai apropiata de hotel (Liverpool Street). Dupa o plimbare pe jos de vreo 10 minute am ajuns si la hotelul la care aveam rezervare: Crowne Plaza Hotel, situat fix in inima Londrei. Am preluat camera, am fugit sus, am facut un dus rapid si pe la 19:30 incepeam prima iesire in oras.
Pentru ca era deja seara si multe din obiectivele turistice cu intrare urmau sa se inchida, am ales sa facem o vizita in zona de sud-est, regiune cu importanta deosebita in principal din cauza Podului Turnului (Tower Bridge) si a Turnului (Tower of London). Aveam informatii din surse sigure (Bianca si Alexandra, carora le multumesc acum pentru toate detaliile date inainte de plecare) cum ca podurile sunt frumoase noaptea din cauza modului cum sunt iluminate. Asa a si fost. Am coborat la o statie de metrou aproape de Podul Londrei (London Bridge), iar asta a fost primul obiectiv pe care l-am vazut. Ajunsi deasupra Podului Londrei am facut contact vizual cu Podul Turnului care era putin mai la est. Repede, repede am facut cateva poze si-am fugit catre Podul Turnului care este mult mai impresionant.
Chiar langa Podul Turnului este Turnul Londrei (de la care isi are numele si podul). Din pacate erau ceva lucrari de reamenajare/reconstructie si apareau cateva elemente moderne de tipul foliilor si reclamelor care acopereau suprafete din peretii Turnului. E greu sa descrii in cuvinte senzatia pe care ti-o da vizualizarea unor asemenea constructii, iar prin cunoasterea istoriei lor ajungi sa ti se mareasca pulsul la o frecventa de 120-130 batai/minut…
Nu departe de Turnul Londrei este Docul Sf. Katharine (St. Katharine’s Dock). Tot pe-aproape am vazut si World Trade Centre al Londrei.
Am dat apoi o tura pe la bisericile din zona, iar una care imi va ramane o vreme in minte este: All Hallows-by-the-Tower. A fost construita initial in 675, distrusa partial in explozia din 1649 si afectata de vestitul incendiu al Londrei din 1666.
In drum spre casa am trecut si pe langa Monument (Monument to the Great Fire of London). Are aproape 62 de metri si a fost ridicat in memoria incendiului amintit mai sus.
Am ajuns acasa (la hotel) pe la 12:30-1:00, parcurgand tot dumul pe jos si vizitand cam tot ce era marcat pe harta in dumul nostru cu importanta istorica/turistica.
Dupa prima zi in Londra am putut sa trag niste concluzii. In primul rand, multa lume de la noi vorbeste doar din auzite. Am auzit de nenumarate ori ca femeile din Anglia sunt urate si n-o sa-mi placa nici una. Aiurea. Ma asteptam sa vad doar tipicul de femeie/fata slabuta, cu fata lunga si care sa vorbeasca folosind un accent british. Nici pe departe. Sunt tot felul de oameni, unii mai frumosi, altii mai putin frumosi, dar e normal pentru ca asa e in fiecare tara. Sunt si multi chinezi, persoane de culoare si alte nationalitati, deci nimeni nu-ti are treaba ca esti non-englez.
O alta concluzie este faptul ca alcoolul ar putea fi responsabil de rata mare a nasterilor la adolescentele lor. Pe la 11:00-11:30 cat inca noi eram prin oras la vizitat, o gramada de tineri erau pe strazi iesiti din baruri/discoteci/pub-uri, consumand alcool in spatii publice (la noi luau sigur amenda) si avand un comportament ciudat.
Apoi, la ei se citeste foarte mult. In drumul cu metroul am vazut la un moment dat intr-o linie de 12 scaune ocupate, 6 persoane citind CARTI. Se citeste peste tot: in metrou, in statii, oriunde se poate sta putin.
Englezii nu sunt stresati. Am vazut oameni imbracati la 4 ace (costum, pantofi, cravata, tot tot), stand in fund pe bordura si mancand linistit cu furculita (de la fast-food-uri) in timp ce citeau, in asteptarea autobusului…
Sunt mai politicosi decat noi, dar nu exagerat. Mi s-a sugerat ca voi avea fobie de „Sorry!” si „Excuse me!” cand vin de acolo, dar nu se foloseste decat motivat. La noi se bate lumea de tine si poate iti si da una peste cap, la ei se zice „Sorry!” 🙂
Cam atat pentru prima zi. Pentru a 2-a zi aveam planuri mari si le-am realizat nesperat de bine. Am vizitat partea de centru – vest si sud. Nu ma apuc sa insir toate parcurile, muzeele si obiectivele pe care le-am vazut pentru ca nu are rost, sunt foarte multe, dar le mentionez pe cele care cred ca ar trebui neaparat vizitate de toti care trec prin Londra.
Inainte de plecarea in excursie am verificat datele cand are loc schimbarea garzii la Buckingham si am avut norocul sa fie si sambata incepand cu ora 11:30, deci am inclus Buckingham Palace pe lista noastra in jurul orei 11:00. Aproape de Buckingham Palace am vazut si grajdurile reginei, tot in parcul Green Park.
Ce m-a uimit la schimbarea garzii, pe langa toata ceremonia, a fost ca dupa trecerea calaretilor, cand (probabil din cauza emotiilor) cativa cai au facut mizerie pe strada, masina de salubrizare a venit sa curete in mai putin de 5 minute… pfff. La noi sta balega zile intregi pe strada, pana o curata ploaia…
In drum spre Buckingham Palace am vizitat Catedrala Sf. Paul, o minunatie datand din anul 604. N-am facut poze pentru ca vizitatorii sunt rugati sa respecte regula asta, so…
De la Buckingham Palace am plecat sa vizitam muzeele dinspre vest. La trecerea prin Green Park m-am jucat cu 2 veverite obraznice:
Foarte mult mi-a placut la Victoria and Albert Museum pentru ca, pe langa multimea de obiecdte pe care le poti vedea, te invita sa si interactionezi cu ele. Asa am ajuns sa probez haine vechi si sa ating obiecte confectionate cu multi ani in urma.
Partea faina la muzee, pe langa ca majoritatea au intrarea gratuita, este ca au zone de informare aprofundata unde ti se pun la dispozitie calculatoare cu baze de date cu informatii despre obiectele din muzeu. Vizitatorii sunt lasati sa si deseneze, sa-si faca schite cu obiectele, la sectiunea de Arta Moderna am vazut tineri (probabil studenti la Arte plastice) care primeau instructiuni tehnice de la o femeie din personalul muzeului, care ii ajuta la desenat.
Natural History Museum este de asemenea un obiectiv neaparat de vizitat in Londra. Interactiunea cu vizitatorii este atat de stransa incat iti vine sa nici nu mai pleci de acolo. Ti-ar trebui 1 zi numai pentru el ca sa-i vezi toate dedesubturile.
Science Museum nu m-a impresionat intr-un mod deosebit.
Tot catre vest este si Albert Memorial, comandat de Regina Victoria in cinstrea sotului ei. Spatiul in care e construit e super, in Kensington Gardens fix fata in fata cu Royal Albert Hall. As vrea si eu o sotie sa-mi construiasca un asa monument 😀
Urmatoarea destinatie a fost London Eye, o roata de 135 de metri situata chiar pe malul Tamisei, care iti da prilejul sa ai o privire de ansamblu a Londrei.
Langa London Eye, la cateva sute de metri sunt Big Ben-ul si Palace of Westminster (sau Houses of Parliament). In aceeasi zona am vizitat si Westminster Abbey, catedrala in stil gotic, care face sa ti se inmoaie genunchii… am vazut-o doar de afara pentru ca sambata au program foarte scurt.
Din pacate (sau din fericire ca n-am pierdut mult timp asa) nu sunt un foarte mare admirator de pictura, iar la National Gallery m-am axat doar pe partea de pictura din perioada Renasterii (am eu ceva cu perioada aia…). Chiar in fata la National Gallery, in Trafalgar Square, este situata Nelson’s Column pazita de 4 lei uriasi.
Sambata am plecat din camera pe la 8:00 si ne-am intors dupa 13-14 ore, timp petrecut 95% pe jos. Duminica dimineata aveam la dispozitie cateva ore pana la 12:00 cand trebuia eliberata camera si am decis sa merg la Madame Tussauds, un punct de atractie situat catre nord (n-am reusit sa-l includ in traseul de sambata). Stiam ca la 9:30 e deschiderea, asa ca la 9:00 eram deja in fata casei de bilete si nici macar nu eram primul la rand 😀
Daca nu vedeam ce e inauntru, cel mai probabil nu mi-ar fi parut rau pentru ca nu stiam ce pierd. Acum ca stiu, pot spune cu certitudine ca cine nu viziteaza Madame Tussauds cat e in Londra, pierde ceva ce greu poate fi egalat de alt obiectiv. Eu stiam doar de personajele facute din ceara, dar mai sunt 2 camere pe care le voi descrie putin mai tarziu.
Unele dintre personaje sunt facute atat de detaliat incat ma asteptam sa inceapa sa se miste catre mine sau sa fiu filmat cu camera ascunsa… Sunt vreo 10-12 camere in total, impartite pe diferite domenii (cinema, pop, politica etc).
2 dintre camere sunt mai interactive. Una se numeste Take a ride through the history of London in care te urci intr-un trenulet si te duce pe un traseu in care este prezentata istoria Londrei cu obiecte, sunete si animatii, nu doar poze.
Cealalta camera se numeste Scream your head off si e prima activitate care m-a facut sa scot sunete din cauza unor sperieturi. Niciodata n-am treaba cand ma uit la filme de groaza sau ma sperii, adica nu scot sunete, dar acum nu m-am putut abtine: ca o fata mare… Camera e foarte slab luminata, doar cat sa vezi umbre si personaje din ceara foarte infricosatoare, dar partea interesanta e ca apar tot felul de actori vii, din cine stie ce colt pe care nu l-ai vazut si se apropie agresiv pana pe la 1-2 cm de tine, fara sa te atinga, dar scotand niste zgomote aiurea. La un moment dat stateam cu mainile sus in dreptul capului si cu barbia in piept sa nu ma mai sperii. Sincer, nota 10 celor care au realizat scenele… Mai jos este un film din antecamera celei animate.
Dupa ce-am iesit de la Madame Tussauds, am luat rapid metroul catre hotel si am plecat la aeroport dupa ce-am predat camera. A urmat apoi drumul invers: Londra – Amsterdam – Otopeni – Gara de Nord – Cluj.
Daca tot a fost o excursie castigata la concursul de ecologie, am evaluat Londra si din punctul asta de vedere. Din cauza ca numarul cosurilor de gunoi e insuficident (parerea mea) o mare parte dintre gunoaie ajung pe jos. E adevarat ca parcurile/gradinile sunt foarte curate si ingrijite, dar pe strazi sunt multe recipiente de fast food, hartii si resturi de tigari… pacat.
Pe langa asta mai e si aspectul poluarii. Chiar daca nu se vede la nivelul solului, doar in unele poze, nivelul de poluare e ridicat la nivelul solului. Sambata seara, cand mi-am facut toaleta nazala dupa lunga plimbare pe jos, m-am speriat si am crezut ca mi se scurge susbstanta cenusie din cutia craniana… Nici cand mergeam in cluburi cu fum de tigara si fum pentru atmosfera nu era asa rau.
Vreme excelenta, nici macar un nor care sa indice pericol de ploaie… Doar seara pe malul Tamisei e mai rece si trebuie o haina mai groasa. Ce-mi pare rau ca nu am vazut este un spital englezesc. Intre London Eye si Big Ben este St. Thomas Hospital pe care l-am vazut de afara, dar mi-a fost jena sa cer voie sa intru si sa vad cate ceva grrrr, dar ma consolez ca peste vreo 3-4 ani sunt sanse mari sa ajung sa le cunosc toate detaliile 🙂
Am 3 sfaturi pentru cei care intentioneaza sa viziteze Londra:
– inainte sa pleci in excursie, cauta informatii pe internet, sunt o gramada de surse si e bine sa stii exact ce vrei sa vezi si ce orare au
– e imposibil sa vezi tot intr-o singura excursie, cred ca ar trebui mai mult de o luna ca sa apuci sa vezi atent majoritatea obiectivelor, deci lista sa fie mica (comparativ cu lista tuturor obiectivelor)
– curaj la partea de transport. Metroul e facut sa fie inteles de orice persoana, liniile sunt foarte clare, sensurile de circulatie ale fiecaruia sunt clare, exista harti in fiecare statie, e imposibil sa te pierzi. Mai degraba te pierzi intrun oras mare de la noi…
Mi-a fost greu sa scriu articolul asta, am enorm de multe acum in cap si nu apuc sa inchei o idee ca imi vine alta. Sper sa se vor scuza eventualele incoerente 🙂
Multumiri inca o data Academia Catavencu si RTW!
Later edit: Cand am ajuns aseara acasa, mimoza mea era foarte anemica, pamantul era uscat pentru ca nu am vrut sa o omor cu prea multa apa cand am plecat, dar acuma dimineata (marti, 29 sept) a inflorit 😀
Veveritele sunt adorabile 🙂
si eu vreau sa gust aerul londonez cat de curand :).btw-faina excursia
Eu am vazut Franta….dar sper ca sa ajung cat de curand si in Anglia:D….am ceva poze pe profil daca vreti sa vedeti :)….http://dracula-contesa.hi5.com
Laurentiu ma bucur ca te-ai simtit bine in excursie. Cred ca a fost super! Te pupa tusa si unchiul din Siria. Pa!
Cind descopar altruim,entuziasm,bunavointa si bun simt ca cel cuprins in relatarea ta ma bucur grozav.Remarcabila prin stil si incarcatura informativa.Incep sa cred ca exista D-zeu daca tu ai cistigat excursia asta.Bravo.
Domnule doctor tin sa va felicit atat pt excursie cat si pentru modul in care ati scris acest articol.