Ghidul Bobocului UMF-ist

La cererea Dianei, public ghidul bobocului UMFist asa cum l-am primit si eu in email…

Sunt boboc, dar peste un an ma vindec

Boboc, un termen ce emana conotatii florale prin toti porii si prezinta fragilitatea acestuia in fata necunoscutului mare, alb, mirosind a formol numit UMF. Ce cauta bobocul aici? Pe unii ii indruma pasiunea, pe altii banul sau dorintele parintilor conform principiului: de ce sa nu avem omogenitate profesionala in arborele genealogic?, iar pe altii ii vrajeste, asemenea femeilor obsesii de pe panourile publicitare, imaginea doctorului din ER sau Grey’s Anatomy. In realitate, „Viata bate (iar) filmul” si, in loc de doctorul cel extrordinar de destept, de frumos si cu mare succes la urmasele Evei, s-ar putea sa te trezesti in filmul despre doctorul plafonat, incercanat, care a uitat sa se casatoreasca.

Studentul aflat in anul I aterizeaza la figurat (si la propriu) intr-o alta lume. Lasa in urma liceu, teze, integrale, 4 pagini de invatat pe zi (daca ai chef), aceeasi sala de clasa, parinti, prieteni si ajung in libertatea suprema, presarata cu LP, absente care se platesc, amfiteatre pe care nu le gasesti, broaste spinalizate, sesiune, restante, eprubete, ora 7 dimineata, oase pe care le porti cu tine ca sa-i arati profii unde e localizata scizura lui Glasser, inimi umane in borcan, oameni necunoscuti, adunati din aproape toate colturile tarii, care-ti devin colegi si cu care o sa formezi un fel de grup minuscul care isi sufla unul altuia valorile normale, care chiuleste cand vine primavera si merge in parc sa hraneasca porumbeii sau in nu stiu ce bar (de fapt stiu ce bar), bar de unde reusesti sa culegi (la propriu) in haine toate mirosurile bucatariei arabesti.

Si, asa, ajungi sa te metamorfozezi: daca la inceput vorbeai mult, dupa aceea constati ca ai tot mai putin de spus lumii, incepi sa uiti de lucrurile gri si te imparti intre alb si negru, folosesti tot mai mult fond de ten sa-ti acoperi cearcanele ce cresc direct proportional cu anii si te transformi astfel intr-un mare doctor al Romaniei.
Iata ce te asteapta bobocule, timorat sau nu, ametit de faima, bani si de imaginea halatelor albe care salveaza vieti pe banda rulanta. E o lume heterogena, cu oameni boemi sau realisti, care stau vara pe marginea fantanii arteziene si citesc cursuri colorate, cu mult prea multe prescurtari, iar iarna alearga spre UMF pe strada cu pompieri, pe care primaria iar uita sa o dezapezeasca.

Camin, dulce casa

Nu esti student adevarat daca nu stai la camin. Adica intr-o camera cat o cutie de chibrituri cu tavanul inalt pe care o imparti cu altii si pe care trebuie sa o platesti in fiecare luna (bineinteles ca iarna nu e ca vara… la tarife).
Caminul inseamna multa lume noua, bai comune, fumat pe hol, petreceri in weekend si inainte de sesiune, pizza in camera cand frigiderul urla :”Sunt GOL !Sunt GOL !”, colinde de Craciun, dar si „prietenie” cu tot felul de vietati care se trezesc sa bazaie, zumzaie sau sa se deplaseze pe pereti numai in noaptea de dinaintea unui examen.

Ca boboc, scartaitul usii vopsite intr-o culoare dubioasa ce se deschide incet, urmata de fraza :”aici o sa locuiesti poate 6 ani” e generatoare de anxietate, cefalee si depresie. In realitate, treaba nu e asa „naspa”.
Iata cateva sfaturi care iti vor face viata mai usoara:

– ar trebui sa stii din timp unde e camera ta si cum arata (altfel, fostul locatar s-ar putea sa-ti faca o mare surpriza si sa te lase fara orice sursa de iluminare (care a fost smulsa in ciuda dupa opinia: sa nu lasam nimc!) si sa-ti dea cadou un morman imens de foi asezat strategic in mijlocul camerei („sa-l vezi mai bine”)

– must have-ul sezonului caminist e un insecticid (mai ales daca ai camera la parter): oamenii si gandacii nu pot trai inca in simbioza

– sa tii minte ca in camera stau 4 oameni care ar trebui sa participe impreuna la actiuni gen „curatenia generala”

– incearca sa gandesti ca nu stai singur, adica daca colegul doarme, tu o sa-ti suprimi pornirile criminale de a asculta rock tare sau de a manca chipsuri

– de asemenea ar trebui sa ai in dotare o lampa pentru noptile grele de sesiune, cand unii invata, iar altii cad prada somnului

– daca esti dezordonat, incearca sa nu mai fii (camera e mult prea mica pentru a mai fi populata cu tot felul de lucruri aruncate aiurea)

– daca si numai daca ai chef de o mica cearta, nu tipa foarte tare si mai ales nu arunca cu obiecte metalice in colegul de camera (asta nu e SF, e pura realitate)

– banii si tot ce ai de valoare se tin aproape de tine si de sufletul tau (e bine sa fii precaut, pentru ca totusi, cleptomania nu a fost eradicata inca)

– in camin nu stai o viata, colegul de camera nu ti-e sot/sotie, de aceea daca nu ti place de el poti sa te muti

– sa nu uiti acasa copia dupa certificatul de nastere, o sa ai nevoie de el pentru obtinerea vizei de flotant (pe care e obligatoriu sa ti-o faci); nu v-as dori sa fiti in camera cand vin brutele sa te verifice daca o ai

– un avantaj al vietii de caminist e ca poti sa-ti agasezi mereu vecinii din ani mai mari cu intrebari de genul: cum e la examenul x? trebuie sa invat tot? sau poti sa le ceri cursuri, carti, grile (Nu uita ca in camin se gaseste tot, asta daca stii pe cine sa intrebi)
Cam asta e, in mare, tot ce ar trebui sa stii despre viitoarea ta locuinta. Nu conteaza caminul, etajul, ci conteaza cine e in jurul tau. Oricum o sa te patezi de regrete cand o sa pleci, mai ceva decat cu acid picric la biochimie.

Destination unknown

Daca vrei sa inveti ai nevoie de carti. Fii fara grija la UMF gasesti de toate, pentru toti.
Cred ca pentru un boboc care a ales sa faca medicina in cel mai superb/cool/you name it oras al Transilvaniei, cuvintele magice ar fi Papilian (la anatomie), Ileana Olteanu (la biochimie), celebrul scandal al xeroxatului cartii de Biologie celulara si molecula (alaturi de premiul Nobel, bineinteles) si legendarii Danso+MLH – biofizica (in traducere, Dansoreanu si asista – va las pe voi sa descoperiti de la ce vin initialele). La acestea se adauga nu mai putin celebrele carti litografiate de la biblioteca. Despre unele m-am intrebat mereu daca nu sunt mai batrane decat istoria, desi in unele ramuri ale medicinei lucrurile nu se schimba asa usor.
Ca sa imprumuti carti de la biblioteca ai nevoie de o legitimatie (pe care o obtii dupa ce platesti o taxa si aduci o poza pentru identificare – in caz ca-ti trece prin cap sa distrugi bunurile facultatii).

Totul pare asa simplu. Problema se complica dupa ce ti se stabileste ziua in care primesti manualele (care difera in functie de an), cand trebuie sa fii in fata bibliotecii la ore matinale ca sa te inscrii pe o lista. Fiti pe pace! nu e lista lui Schindler, ci cea care te ajuta sa primesti manualele mai repede. In ziua respectiva programul obisnuit e perturbat si functioneaza sistemul cu invoitul unei intregi grupe. Biblioteca ramane si un bun spatiu de studiu in zilele geroase sau toride, in care chiar ai chef si vrei sa ai si unde.
Un lucru care nu trebuie sa lipseasca unui boboc e atlasul de anatomie (nu fac reclama nici unuia din ele). Daca doriti unul nou cel mai bine e sa utilizezi minunile Internetului, daca nu uitat-te dupa anunturi prin camine (de obicei la intrare). Si daca tot vrei atlas, de ce sa nu-ti cumperi si un schelet dragut si tratat cu diverse substante chimice (scheletul e optional totusi, mai ales daca esti amic cu „oameni cu schelet” dispusi sa-ti imprumute si tie (de exemplu, radiusul si ulna).

In rest, halatul trebuie sa ti fie nelipsit (fara el unii nu te primesc la ora), orarul e prezentat la afisierul facultatii intr-o forma cam de neinteles pentru un boboc, dar te obisnuiesti (important e sa stii in ce serie si grupa esti). Mai ai nevoie de creioane colorate sa faci desene cu celule care bineinteles ca pe hartie nu seamana cu realitate, de putina hartie milimetrica pe la biofizica si gata, in 3 pasi si 5 miscari ii zici goodbye apelativului „boboc” si incepi sa te integrezi in absolutul anului II.

Sfaturi si iar sfaturi

Acestea sunt pentru cei suferinzi de disperarea din prima luna de UMF si se intreaba retoric: Eu ce caut aici? sau exclama (vorba cantecului): je suis perdu.

Sfatul e: relaaax, take it easy, ca sa nu mai zic de povestea cu tunelul si luminita.
In plus, mai trebuie sa stii cate ceva:

– nu te stresa prea tare, ca nu merita

– notele din timpul semestrului nu conteaza prea tare, ci ceea ce faci la examenul din sesiune

– ca boboc ai dezavantajul ca esti luat tare din prima, nici o problema, in anul II le trece

– conditia esentiala pentru a lua un examen e sa te prezinti la el

– sa nu uiti ca oamenii trebuie sa se hraneasca si sa se odihneasca din cand in cand; o sa ai sigur tendinta sa uiti

– tu inveti pentru tine si nu ca sa iei o nota, care reflecta de foarte putine ori cat stii

– nu sustin chiulul, dar daca ai voie sa faci absente, de ce sa nu le faci? pastrandu-ti una pentru zile negre

– sesiunea nu dureaza mai mult de 4 saptamani (adica trece foarte repede)

Iar ultimul sfat (daca pot sa i zic asa) e: sa-ti pastrezi demnitatea umana, chiar daca esti in noroi pana la gat.

In final, pentru cei care au ajuns pana aici, va urez „Drum bun!” sa nu uitati sa va puneti centurile de siguranta pentru ca uneori mai treceti prin zone cu turbulente sau cu furtuni mult prea aproape de tarm; din fericire merita: nu se plictiseste nimeni la UMF. Bafta si nu ratati nici o ocazie de distractie deoarece 6 ani trec mai repede decat va imaginati!!

Nota: ghidul a fost scris anul trecut, de atunci s-au schimbat unele lucruri de la Destination unknown:

– doamna profesor Ileana Olteanu (la biochimie) a devenit asistenta din cauza ca a fost filmata luand mita de la niste studenti. A renuntat la activitatea ca asistent universitar, iar de-acum nu va mai face parte din istoria bobocilor UMF.
– domnul profesor Dansoreanu, catedra de biofizica, a iesit la pensie si nu mai are contact cu studentii UMF (pacat).