Gonoreea este una dintre multiplele boli care se pot transmite pe cale sexuala si afecteaza atat femeile cat si barbatii. Infectia se poate produce la nivelul organelor genitale, rectului sau la nivelul gatului. Este o afectiune comuna, intalnita adesea la persoane cu varsta cuprinsa intre 15-24 de ani.
Oricine este supus riscului sa contracteze gonoreea, aceasta transmitandu-se prin act sexual neprotejat anal, vaginal sau oral cu o persoana infectata. Femeile gravide care au gonoree si pe care nu o trateaza la timp, risca sa transmita bacteria bebelusului in timpul nasterii vaginale punand in pericol sanatatea nou-nascutului.
Daca aveti o viata sexuala activa care implica mai multi parteneri este indicat sa discutati deschis si onest cu medicul dumneavoastra despre acest aspect pentru ca in aceasta situatie se recomanda testarea anuala pentru gonoree.
Simptomele gonoreei pot sa lipseasca de multe ori, la fel cum ele pot fi foarte usor confundate cu o infectie urinara banala sau cu o alta afectiune genitala.
Multi barbati nu se confrunta cu niciun simptom sau pot prezenta:
- senzatie de arsura in timpul urinarii
- secretie genitala alba, galbena sau verde
- testicule dureroase si umflate (de obicei este un simptom mai putin intalnit)
Femeile se pot confrunta si ele cu lipsa simptomelor. Cel mai adesea ele prezinta:
- senzatie de usturime si de arsura in timpul urinarii
- secretie vaginala abundenta
- sangerari vaginale intre menstruatii
Simptomele gonoreei rectale pot cuprinde:
- secretii
- mancarime anala
- durere in timpul defecatiei
- sangerare
Gonoreea poate fi tratata daca se respecta tratamentul si se trateaza ambii parteneri. Degeaba se tratateaza doar unul, pentru ca la urmatorul contact sexual gonoreea va aparea din nou. Este foarte important ca pe perioada tratamentului si o scurta perioada dupa aceea sa se evite contactele sexuale de orice natura. Dupa terminarea tratamentului trebuie neaparat efectuat un nou test pentru a vedea daca medicatia a fost eficace sau nu.
Ce facem cand se primeste tratamentul adecvat, se respecta indicatiile medicului si totusi gonoreea refuza sa se vindece? La o prima vedere ar fi tentatia sa se arunce vina pe medicamentele care, din perspectiva pacientului, au fost ineficiente. Lucrurile nu sunt atat de simple.
Gonoreea este cauzata de o bacterie numita Neisseria gonorrhoeae, pe scurt gonococ. Gonococul prezinta la suprafata sa pili (fimbrii), niste formatiuni tubulare, filamentoase. Pilii confera gonococului patogenitatea. Adica in absenta acestor pili, nu mai poate produce imbolnavire. Tot prin acesti pili adera de mucoasa, provocand ulterior imbolnavirea.
Acesti pili au la baza o proteina numita pileina si se formeaza in urma unui proces coordonat genetic. La nivelul ADN-ului bacterian exista o gena activa fenotipic (adica o gena al carui produs se observa – pilii se observa la suprafata bacteriei), dar mai exista si gene tacute, care nu sunt exprimate fenotipic. Acestea codifica o alta structura a pileinei.
Gonococul are capacitatea de a-si modifica structura pililor in timpul tratamentului cu antibiotice de zeci de ori pentru a supravietui si astfel se instaleaza rezistenta la antibioticele considerate pana acum clasice in tratamentul gonoreei. Aceasta modificare se produce printr-un fenomen genetic numit transformare si are loc rar, pentru ca se desfasoara doar in anumite conditii.
Desigur, in combaterea gonoreei nu lupta doar antibioticul, ci si organismul prin imunitatea sa si prin urmare, o parte din gonococi vor fi lizati (distrusi). In urma distrugerii se vor elibera fragmente din ADN care contin gena tacuta (pentru o alta forma de pileina). Aceasta gena se combina cu gena activa (recombinare omoloaga) si vor rezulta pili cu o noua structura. Acesti noi pili NU mai sunt sensibili la antibiotic si astfel apare cronicizarea gonoreei. Inainte de a se descoperi antibioticele, aceasta boala putea sa dureze ani de zile.
Pentru gonoree s-a gasit tratament inca din anul 1935. In tabelul de mai jos se poate observa cum, in timp, bacteria a dobandit rezistenta la variate medicamente antibacteriene.
In urma studiilor si a observatiilor facute de-a lungul anilor cu privire la dobandirea rezistentei la antibiotice, s-a concluzionat ca sensibilitatea gonococului scade in cazul medicatiei administrate uzual precum antibiotice din grupul Cefalosporinelor (Cefixime si Ceftriaxone) si se recomanda administrarea unui duo de antibiotice (Ceftriaxone si Azitromicina). Aceste antibiotice fac parte din familii diferite care au tinte de actiune diferite si administrandu-se concomintent, creste eficienta.
Acesta este motivul pentru care de multe ori este necesar tratment indelungat cu diferite antibiotice sau combinatii de antibiotice pentru a combate gonoreea. De aceea cea mai importanta metoda de a evita un drum chinuitor este preventia, prin protejarea in timpului actului sexual.