Hernia de disc lombara: factori favorizanti, simptome, diagnostic si tratament

Pentru a intelege corect ce inseamna hernia de disc lombara trebuie mentionate pentru inceput cateva notiuni de baza legate de anatomia coloanei vertebrale. Coloana vertebrala este formata din 24 de vertebre, intre care se afla cate un disc intervertebral. Acesta este format dintr-un nucleu pulpos, reprezentat de o substanta gelatinoasa, si un inel fibros si rezistent, situat de jur imprejurul nucleului pulpos, pe care il tine pe loc, in tensiune.

Discul intervertebral are rolul de a amortiza solicitarile excesive la care este supusa coloana vertebrala prin activitati ca: alergatul, saritul, ridicarea unor greutati; pe langa rolul de amortizor, discul este elementul care permite miscarea vertebrelor una fata de cealalta, si astfel putem sa ne rotim, sa ne aplecam sau sa efectuam miscari mai complexe cu ajutorul trunchiului.

Lezarea inelului fibros de la exterior, fie datorita unor traumatisme, fie datorita simplei degenerari care apare in timp, permite nucleului gelatinos de la interior sa alunece (sa hernieze) spre canalul medular in care se afla maduva spinarii si nervii spinali, structuri pe care le poate afecta prin compresie. Hernia de disc se produce cel mai frecvent la nivelul coloanei lombare, in special la nivelul discurilor situate intre vertebrele L5-S1, respectiv L4-L5, in ordinea frecventei.

Care sunt factorii care favorizeaza aparitia herniei de disc?
– inaintarea in varsta, cu imbatranirea consecutiva a discurilor intervertebrale;
– istoricul de accidentari la nivel lombar;
– diverse activitati: pozitia sezanda, fixa, pentru o lunga perioada de timp (postura incorecta); ridicarea de obiecte grele, rasuciri, aplecari frecvente; exercitii fizice executate incorect;
– sedentarismul;
– obezitatea;
– fumatul.

Simptomele herniei de disc?
In cazul existentei unui disc alterat, degenerat, primele simptome pot fi reprezentate de dureri intense, continue, la nivelul zonei lombare din cauza spasmului (contracturii) musculaturii de la acest nivel, declansate de efort, accentuate la mers, tuse, stranut, schimbarea pozitiei, care insa cedeaza la repaus prelungit si medicatie corespunzatoare. Insa, pe masura ce boala progreseaza in timp, episoadele dureroase cresc ca si frecventa si devin rezistente la tratamentul medicamentos.

Odata instalata hernia de disc propriu-zisa, apar simptome datorate compresiei radacinii nervoase adiacente, de catre discul herniat, cu inflamatia consecutiva a acesteia si aparitia durerii (sciatica), de sus in jos, incepand cu fesa de aceeasi parte, fata posterioara a coapsei, gamba, piciorul si degetele, localizare care difera in functie de radacina nervoasa afectata.

Pe langa durere, mai pot aparea tulburari de sensibilitate (furnicaturi, intepaturi, amorteli) sau scaderea fortei musculare la nivelul anumitor muschi.

In cazul unei hernii de mari dimensiuni, cu afectarea mai multor radacini nervoase, apare asa-numitul sindrom de coada de cal, manifestat prin: dureri la nivelul ambelor membre inferioare, slabiciune musculara, tulburari de sensibilitate la nivelul regiunii genitale/anale, tulburari de mictiune, de defecatie si de potenta sexuala.

Cum este diagnosticata hernia de disc lombara?
Dupa efectuarea unui examen clinic si in special a examenului neurologic, care va orienta medicul asupra localizarii discului herniat, acesta va alege si metoda de explorare imagistica pentru confirmare si aprecierea severitatii, care in majoritatea cazurilor va fi computer-tomografia (CT) sau rezonanta magnetica (RMN). Metoda preferata este examinarea prin RMN, care ofera mai multe detalii decat examinarea prin CT. Se mai pot folosi mielografia sau radiografia simpla lombara, insa acestea au indicatii limitate.

Care sunt posibilitatile de tratament si prognosticul herniei de disc?
Posibilitatile de tratament ale herniei de disc sunt numeroase si pot fi metode conservatoare, non-chirurgicale si metode chirurgicale, decizia medicului pentru o anumita metoda fiind influentata majoritar de simptomatologia pacientului.

Astfel, initial se recomanda un tratament conservator, reprezentat de repaus la pat in timpul puseelor dureroase si calmarea durerii cu antialgice prescrise de medic, care de cele mai multe ori sunt antiinflamatoare non-steroidiene (AINS), benefice si datorita efectului antiinflamator. In anumite situatii, pot fi utile si miorelaxante sau chiar antialgice opioide (pentru durerile severe).

Medicamentele se pot lua pentru 2-3 saptamani. Tot pentru tratarea durerii, se mai pot folosi metode termice, cu mentiunea ca sursa de caldura, respectiv gheata, nu se aplica niciodata direct pe piele, ci intotdeauna infasurata intr-un prosop si pe o perioada scurta de timp (15-20 de minute).

In perioadele de remisiune a durerii, sunt recomandate procedurile fizio-kineto-terapeutice, datorita efectului benefic asupra musculaturii.

Concomitent, se pot efectua diverse terapii minim-invazive, de tipul: infiltratii epidurale cu antiinflamatorii, nucleoplastie sub control radiologic, laser-terapie, ozono-terapie; din pacate insa, aceste metode au o eficienta limitata.

In situatia in care metodele de tratament conservator esueaza, sau pacientul prezinta pe langa durere si deficite neurologice semnificative, tratamentul chirurgical, reprezentat de discectomie este singura solutie. Important de mentionat este ca, in prezenta sindromului de coada de cal, operatia trebuie efectuata in maxim 24 de ore de la aparitia simptomelor, pentru ca pacientul sa isi poata recupera integral functiile neurologice.

Discectomia reprezinta inlaturarea pe cale chirugicala a fragmentelor de disc alunecate care comprima structurile nervoase, procedura care, in ultima perioada, se practica din ce in ce mai frecvent prin metode minim-invazive, insemnand incizii tegumentare minime, folosind instrumente de dimensiuni mai mici si bineinteles cu ajutorul unui microscop operator sau asistata-endoscopic.

Post-operator, refacerea este de regula rapida, pacientul reluandu-si activitatile obisnuite intr-un interval de 3-4 saptamani, perioada in care, cu ajutorul kineto-terapiei se pot remite si deficitele neurologice prezente pre-operator. Este foarte importanta evitarea eforturilor fizice care predispun la o recidiva, in special ridicarea de greutati. Medicul poate recomanda ca si activitate fizica: fiziokineto-terapie, inot, alergat.

Se poate preveni aparitia herniei de disc lombare?
Avand grija sa mentinem o postura corecta in activitatile pe care le desfasuram zilnic, adoptand o dieta echilibrata, un program saptamanal de exercitii fizice executate corect si renuntand la obiceiurile nesanatoase (spre exemplu, fumatul), vom reusi sa eliminam majoritatea factorilor de risc care ne predispun la aparitia herniei de disc lombare.