Hiperparatiroidism: cauze, simptome, diagnostic, tratament

Glandele paratiroide sunt 4 structuri de dimensiuni foarte mici, situate la nivelul gatului, in portiunea posterioara a glandei tiroide. De cele mai multe ori apar ingropate in structura acesteia. Greutatea lor la un loc nu depaseste 150 g, iar culoarea variaza in raport cu varsta si debitul sanguin. Este mai deschisa decat cea a glandei tiroide, variind intre galben-rosiatica si bruna-rosiatica in timpul operatiei. La femei, in timpul sarcinii, sunt mai voluminoase si mai intens colorate.

Ca si structura, glandele paratiroide sunt formate din celule principale, numeroase ce au rol in secretia parathormonului (PTH), un hormon hipercalcemiant. Parathormonul controleaza metabolismul calciului si al fosforului si contribuie la mentinerea constanta a raportului fosfo-calcic in sange. O cantitate potrivita de calciu este esentiala pentru functionarea normala a inimii, a sistemului nervos, a sistemului osteomuscular, a rinichilor.

Mai exista si celule oxifile, al caror rol este inca necunoscut.

Ce face mai exact PTH-ul?

• Creste capacitatea organismului de a absorbi calciu din alimente
• Creste capacitatea de reabsorbtie a calciului la nivelul rinichilor (altfel, s-ar elimina odata cu urina)
• Demineralizeaza oasele (adica scoate calciul din oase). Oasele sunt organe in care se depoziteaza calciu pentru a le conferi rezistenta. Insa in mod constant sunt depuse si scoase de acolo anumite cantitati in functie de necesitatile organismului. Acest proces nu s-ar realiza fara interventia PTH-ului.

Calciul este singurul element mineral din organism care dispune de un sistem de reglaj prin intermediul glandelor paratiroide. Nicio alta glanda nu are un astfel de rol asupra unui alt mineral.

In momentul in care cantitatea de calciu creste peste limita normala, respectiv scade sub limita normala, apar dereglari in organism si se observa schimbari in ceea ce priveste personalitatea bolnavilor. Disfunctia glandelor paratiroide nu inseamna doar osteoporoza sau calculi la nivelul rinichilor (popular spus, pietre la rinichi), ci este o problema legata de felul in care pacientul se simte pe plan psihic si de imposibilitatea de a se bucura de viata.

Inainte de toate, trebuie precizate valorile normale ale calcemiei in sange, ale fosfatului, respectiv ale hormonului in cauza.

• Calciu seric: 8.8 – 10.3 mg/dL
• Calciu ionizat: 2.24 – 2.46 meq/L
• Fosfat: 2.5 – 4.5 mg/dL
• PTH: 11 – 54 pg/ml

ATENTIE! Aceste valori pot varia usor, in functie de laboratorul unde se efectueaza analizele!

Din punct de vedere al disfunctiilor glandelor paratiroide aceste se clasifica astfel:

1. Hipofunctie (glanda functioneaza mai putin decat ar trebui)
2. Hiperfunctie (glanda functioneaza mai mult decat ar trebui).

Lucrurile nu sunt atat de simple, iar hiperfunctia asociata cu hiperparatiroidismul este de doua tipuri.

Hiperparatiroidism primar
Are drept cauze principale aparitia unei tumori benigne numita adenom la nivelul uneia dintre cele 4 glande (aparitia acestei tumori la toate glandele paratiroide este un fenomen relativ rar) sau marirea glandelor (hiperplazie). Este suficient sa fie afectata o singura glanda din cele 4 pentru ca nivelul calcemiei sa iasa din intervalul de referinta.

Hiperparatiroidism secundar
Cauza principala pentru aceasta afectiune o reprezinta valoarea scazuta de calciu din organism. Din acest motiv, glandele paratiroide incearca sa compenseze prin eliberarea unei cantitati anormal de ridicate de hormon.

Cauzele calcemiei scazute sunt multiple:

• insuficienta renala acuta
• deficit de vitamina D
• incapacitatea organismului de a absorbi vitamine si minerale
• terapia pe termen lung cu Litiu
• hipermagneziemie (valori crescute ale concentratiei magneziului din sange)

Simptomele hiperparatiroidismului

• calcemia este crescuta (in hiperparatiroidism primar) sau scazuta (in hiperparatiroidism secundar) fata de limita normala
• instalarea osteoporozei (cel mai adesea oasele membrelor sunt afectate)
• lipsa energiei, senzatie de oboseala continua
• depresie, agitatie, iritabilitate, apatie
• lipsa concentrarii
• tulburari ale somnului (insomnie)
• calculi renali
• nivel crescut al presiunii sanguine
• dureri de cap (mai ales la pacientii cu varsta sub 40 de ani)
• aritmii cardiace (in principal, aritmii atriale)
• fibrilatie atriala
• functie hepatica anormala
• reflux gastro-esofagian

Diagnosticul de hiperparatiroidism

Hiperparatiroidismul primar se poate depista prin intermediul testelor de sange in care se urmareste valoarea PTH-ului, valoarea calcemiei. De exemplu, cand valoarea calciului este mare, in mod normal hormonul ar trebui sa fie in cantitate scazuta. Se mai poate urmari si valoarea fosfatului.

Pentru a depista hiperparatiroidismul secundar se efectueaza teste pentru a afla valoarea cantitatii de vitamina D, dar si test urinar pentru a investiga cantitatea de creatinina (pentru a vedea daca rinichii functioneaza corespunzator).

Exista posibilitatea sa se realizeze un test care indica densitatea oaselor printr-o metoda radiologica (DEXA-scan).

Alte investigatii potential utile in diagnosticul si evaluarea hiperparatiroidismului:

• ecografie; este o metoda simpla, neinvaziva si accesibila
• computer tomograf (CT) la nivelul gatului
• RMN (imagistica prin rezonanta magnetica) tot la nivelul gatului
• radiografie Sestamibi; presupune injectarea in vena a unei substante radioactive dupa care se radiografiaza zona despre care se doresc informatii. Este o metoda care asigura o acuratete cuprinsa intre 80%-95%.
• biopsie paratiroidiana; Aceasta investigatie se face in momentul in care se banuieste ca masa tumorala ar putea avea o alta sursa decat glanda paratiroida.

Tratament pentru hiperparatiroidism

Singura modalitate de tratament cunoscuta pana in prezent pentru aceasta afectiune este paratiroidotectomia. Este o metoda invaziva, care presupune indepartarea pe cale chirurgicala a paratiroidei sau a paratiroidelor afectate. Efectuata de catre un chirurg experimentat, acesta operatie are o rata de succes de aproximativ 95%-98%.

Recent s-a creat un medicament – cinacalcet, care scade nivelul de calciu si de PTH, dar inca nu este aprobat spre a fi folosit la scara larga.

Glandele paratiroide sunt VITALE! De aceea se efectueaza o indepartare a lor partiala si nu totala. In situatia in care sunt afectate toate 4 se recurge la autotransplantare si crioprezervare de tesut sanatos de la nivelul glandelor paratiroide excizate.

Dupa operatie, pacientii se pot intoarce in aceeasi zi acasa sau pot ramane internati pe parcursul noptii. In mod normal, pacientul acuza dureri si o senzatie de disconfort la nivelul gatului. Cei mai multi dintre pacienti sunt capabili sa revina la activitatile obisnuite in cateva zile dupa inerventia chirurgicala.

Ulterior, nivelul calciului scade brusc si unele persoane pot simti amorteala sau furnicaturi la nivelul degetelor sau buzelor. Aceste simptome pot fi usor tratate prin aport de calciu.

Calcemia va fi monitorizata de catre medic cel putin 6 luni dupa operatie. Unii medici, recomanda administrarea de calciu pe parcusul unui an dupa operatie pentru refacerea oaselor slabite in urma bolii.

Riscuri si complicatii ale operatiei de excizie a glandelor paratiroide

Prin efectuarea operatiei pacientul este in mod inevitabil expus unor riscuri, insa complicatiile sunt rare! Esecul sau succesul acestui tip de operatie tine de cat de experimentat este sau nu, medicul care o realizeaza.

In timpul operatiei exista riscul de a fi afectat nervul laringeu recurent cu care glanda tiroida, implicit glandele paratiroide vin in raport. Acest nerv controleaza corzile vocale, deci pot sa apara dificultati la vorbit. Problemele dispar in decurs de cateva zile sau saptamani. Aceasta afectiune apare in 5% pana la 10% cazuri. Foarte rar nervul este lezat total!

De asemenea, nivelul calcemiei poate sa scada foarte mult si din afectiunea primara, adica hiperparatiroidism, pacientul sa sufere de hipoparatiroidism. Totusi, acomodarea glandelor cu reluarea functiei normale de obicei se realizeaza in cateva zile, timp in care si nivelul calciului revine la valoarea normala.

Sangerarea in interiorul gatului apare in cazuri extrem de rare si totusi este o problema majora. De aceea se recomanda ca pacientul sa comunice medicului sau inainte de operatie daca a consumat aspirina, ibuprofen, naproxen sau a fost sub tratament cu anticoagulante (heparina, warfarina etc). Este recomandabil sa nu se foloseasca aceste medicamente inainte si dupa operatie pentru a reduce riscul aparitiei hemoragiei.

Nu in ultiumul rand, pot sa apara infectii ale gatului dupa operatie. Si acestea sunt foarte rare. Apar la 1 din 1000 de pacienti.

Speranta de viata a pacientilor cu hiperparatiroidism

Nivelul crescut de calciu creste riscul de a face accident vascular, infarct sau de a dezvolta cancer mamar, cancer de colon, cancer la rinichi, cancer de prostata. Asta inseamna ca riscul de mortalitate este mare la pacientii afectati de hipertiroidism.

Din punct de vedere statistic, pacientii care sufera de hiperparatiroidim de foarte mult timp au o durata de viata cu 5 ani mai redusa fata de a persoanelor sanatoase din acest punct de vedere, tocmai din cauza riscurilor de a dezvolta diferite cancere sau alte boli.

De aceea este foarte important sa se efectueze operatia cat mai repede de la punerea diagnosticului! In plus, calitatea vietii este cu mult imbunatatita.