In momentul de fata asistam in Romania la un fenomen nou venit din tarile vestice: pacientul poate refuza indicatiile medicale bazandu-se pe supozitii fondate sau nefondate, majoritatea fiind achizitionate din spatiul virtual. Un exemplu ar fi refuzul parintilor de a-si vaccina bebelusii de frica aparitiei autismului la micuti, asociere sustinuta de multe persoane neavizate atat pe Internet cat si in presa si televiziune.
Nu este tema articolului de a discuta pe larg problema autismului infantil, ci a oferi lamuriri cu privire la cateva cauze teoretic plauzibile responsabile de aceasta patologie, in special cauze obstetricale.
M-am documentat si scriu acest articol pentru ca:
1. La cursurile de Psihiatrie Infantila am aflat ca medicii de azi diagnosticheaza anual mai multe cazuri noi de autism decat in secolul trecut (aproximativ 300 de cazuri in 12 luni comparativ cu 40 in 30 de ani in clinica din Cluj-Napoca), un lucru impresionant ce m-a facut curioasa sa cercetez mai mult cauzele acestui fenomen.
2. Pe sectie am consultat un mic pacient cu aceasta afectiune, iar medicul ne-a spus ca mai probabil e datorata suferintei la nastere; discutand cu mama am aflat ca sarcina si nasterea nu a fost cu probleme; fiind al doilea copil travaliul a fost scurt, nu a necesitat epiziotomie iar APGAR-ul a fost 10.
M-a indignat faptul ca medicii de alte specialitati dau vina foarte repede pe trauma obstetricala chiar si atunci cand din anamneza nasterii nu gasesc motiv, ca la mama din cazul prezentat. Asa ca am vrut sa ma conving singura si probabil pe cititori care este de fapt rolul acestei traume la nastere in provocarea autismului infantil.
Trauma fetala la nastere este reprezentata de hipoxie (perioade de oxigenare necorespunzatoare) si leziuni ale tesuturilor in urma comprimarii in canalul vaginal sau a utilizarii de forceps, ventuza (leziuni osoase, cefalohematoame, hemoragii meningiene s.a.).
Toate articolele (cele din 2013/2014 si chiar si cele din 1980) au gasit asocieri pozitive intre riscul de a dezvolva autism si evenimente perinatale:
– Inducerea nasterii
– Suferinta fetala acuta (hipoxie fetala)
– Prematuritatea
– Greutatea scazuta la nastere
– Hemoragii cerebrale survenite ca urmare a hipoxiei sau a traumei mecanice
– APGAR-ul sub 6.
Totusi concluziile au fost ca desi asocierea a fost pozitiva (adica acesti factori s-au regasit la un numar reprezentativ de pacienti), un singur eveniment nu poate fi agentul cauzator al autismului si ca ar exista mai multi factori determinanti ce se influenteaza reciproc in utero sau la scurt timp dupa nastere. De retinut ca fratii acestor copii au avut conditii asemanatoare perinatale si nu au dezvoltat aceasta boala, astfel aceste evenimente cauzatoare survin aleator.
Cauze mai pertinente ar fi altele, cauze pe care atat parintii cat si personalul ce asista nasterea nu le pot controla sau prevedea, cum ar fi mutatiile genetice, care survin mai aleator decat orice. Studiile pe gemeni monozigoti au aratat ca cel putin pana in acest moment factorii genetici si epigenetici sunt implicati in proportie de 90%. Mutatii genice (AKT3, PIK3CA) regasite la acesti copii au fost descoperite si la pacientii cu epilepsie, hidrocefalus si cancer. De retinut ca aceste mutatii au loc spontan in majoritatea cazurilor, in timpul dezvoltarii intrauterine si ca nu se transmit neaparat de la parinti.
Studiile ce urmaresc dezvoltarea cerebrala a acestor copii au observat diferente uluitoare intre creierul copiilor cu autism si cel al copiilor ce nu au aceste simptome. Nu se stie inca de ce, insa materia cerebrala la copii afectati este stimulata diferit fata de normal. Substante biologice cum ar fi N-acetilaspartatul se regasesc in concentratii mai reduse la acestia ca si la pacientii cu scleroza multipla.
Nivelul altor substante (creatina, colina) este deasemenea redus atingand valori asemanatoare pacientilor cu epilepsie si trauma cerebrala. Ipoteza cu privire la cauza acestui lucru ar fi stresul de lunga durata matern: insecuritatea financiara, pierderea serviciului, a unui membru al familiei, stresul ambiental (poluarea fonica).
Substantele de stres secretate de mama ar duce la perturbarea dezvoltarii conexiunilor neuronale normale in encefalul fetal.
In concluzia mea pe baza cercetarii literaturii disponibile, trauma obstetricala nu este factorul declansator al autismului, ci un eveniment ce survine si probabil se sumeaza ca efect la copiii deja predispusi sa dezvolte aceasta boala. Conform literaturii cercetate am aflat ca ani la randul s-au blamat mamele insasi pentru aceasta patologie, apoi au fost blamati medicii si vaccinurile insa niciodata cu justificare.
Zeci de factori au fost pana acuma incriminati dar singurul care este acceptat de comunitatea medicala este cel genetic.
Autismul este o boala multifactoriala inclomplet elucidata a carei simptomatologii se poate ameliora prin tratament medicamentos si prin terapie comportamentala. Alte boli cum ar fi rujeola, prevenita prin vaccinare, au o cauza exacta insa se lasa cu sechele si chiar cu deces. Lasati frica la o parte si vaccinati-va copii.
Sanatate!
ce vaccin??dispareti cu vaccinurile!
Un sumar despre vaccin vs autism.
Linkul la fel de neserios ca si articolul
Articolul este cel mult cvasi-serios. Limbajul folosit este complet neadecvat. „Se lasa cu sechele”… Sunt frizate aici limitele unui minim bun simt medical. Mai multa atentie la redactare!
Dr Popa O., articolul (ca si majoritatea celor publicate aici) nu se adreseaza comunitatii medicale pentru a respecta vocabularul specific profesiei. Laura l-a scris pentru populatia de rand care intelege expresiile laice mai usor decat pe cele medicale, rigide.