Litopedionul (limba greaca: litho=piatra, pedion=copil) este un fenomen foarte rar (1.3-3% din sarcinile abdominale avansate) care apare atunci cand un fetus moare in timpul unei sarcini ectopice (implantarea embrionului in orice alt tesut in afara de cel al peretelui uterin). El este prea mare pentru a fi resorbit de catre corpul matern, ramane in cavitatea abdominala si incepe sa se calcifieze subcutanat (proces ce apara mama de tesutul mort si previne infectia).
Catedra de anatomie patologica, UMF Cluj
Pentru formarea lui trebuie indeplinite mai multe conditii:
1) supravietuirea fetusului mai mult de 3 luni
2) sterilitatea lui
3) esecul detectarii medicale
4) conditii favorabile pentru depozitarea calciului.
Litopedionul poate aparea incepand cu saptamana a 14-a de sarcina, pana la termen si poate ramane zeci de ani nediagnosticat, pana cand pacienta se prezinta la o examinare mai amanuntita (radiografie). Cel mai spectaculos caz raportat este al unei femei in varsta de 76 de ani, care prezenta litopedion de mai bine de 4 decenii. Cel mai vechi litopedion a fost gasit intr-o excavatie arheologica din anul 1100 i.H.
Litopedionul se poate prezenta sub mai multe forme, in functie de calcifierea:
a) doar a membranelor fetale
b) a fatului
c) a membranelor fetale si a fatului.
Datorita efectului compresiv (frecvente obstructii intestinale ), se recomanda extirparea chirurgicala cat mai precoce.