Unul dintre principalele argumente aruncate in fata pentru a face medicina in Romania este contactul strans dintre student si pacient, faptul ca se fac mult mai multe aplicatii practice decat in alte tari, unde medicinistii invata doar teorie.
Din pacate fericire, studentii medicinisti romani care au beneficiat de burse ERASMUS au demitizat acest aspect si au confirmat ca in alte parti se face mult mai multa medicina aplicata decat la noi.
Am gasit un articol in care se mentioneaza intentia de a introduce notiunea de malpraxis aferenta activitatii studentilor medicinisti care comit erori in detrimentul pacientilor. Nu este vorba de Romania (la noi nici in cazul medicilor nu vom ajunge la ideea adevarata de malpraxis mai repede de 2030), ci de Statele Unite.
Au fost deja cateva cazuri in care avocatii pacientilor au chemat in instanta studenti medicinisti care au comis erori.
Ma intreb eu asa, ce activitate practica pe care am facut-o eu sau unul dintre colegii mei in cei 6 ani de medicina ar putea vatama vreun pacient? Chiar nu-mi pot imagina si am luat-o pe ani…
In perioada preclinica (anii 1-3), fara semiologie si chirurgie, totul a fost pur teoretic, maxim cateva experimente pe sobolani sau simulari pe calculator la fiziologie.
A urmat apoi perioada clinica (anii 4-6), inclusiv semiologia si chirurgia din anul 3, perioada care poate fi impartita in 2: materii medicale si materii chirurgicale. La materiile medicale in general (cardiologie, pneumologie, nefrologie etc etc) activitatea de baza a studentilor a fost anamneza, o discutie cu pacientul in care se identifica datele esentiale despre patologia actuala. Aici oricat ai vrea nu ai ce gresi astfel incat pacientul sa aiba de suferit si sa te poata acuza de malpraxis. Toate informatiile pe care le obtii sunt inutile in conduita medicala pentru pacientul respectiv pentru ca nici un medic nu se bazeaza pe ele si isi obtine datele singur, deci nici abordarea terapeutica nici tratamentele nu se stabilesc in functie de anamneza obtinuta de studenti.
Pe cealalta latura, materiile chirurgicale, cel mult am intrat in sala de operatii si am privit (de la distanta), in rest am aprofundat anamnezele… Au fost cateva materii (urologia de exemplu) unde am pus mana pe cate o sonda urinara sau prostata sintetica pentru a invata teoretic diferentierea intre patologii in functie de consistenta (la tuseul rectal).
2 materii aparte sunt ATI-ul si medicina de urgenta, unde activitatea practica a fost net mai semnificativa decat in alte cazuri, dar totul a fost simulare pe manechin, deci nici un pericol pentru pacienti umani.
In rest stagiile s-au limitat la maxim auscultatie si palpare daca nu erau prea aglomerate saloanele pentru a dezbraca pacientii sau daca nu erau satui deja de zecile de studenti care i-au abordat inainte. Putinii care au vrut neaparat sa faca practic ceva au facut-o in afara orelor de la facultate, daca si-au gasit cate un medic binevoitor sa-i ia sub aripa.
Cel mai invaziv si cel mai periculos act (care defapt nu e asa periculos) pe care l-am vazut facut de un student la un stagiu in spital a fost o paracenteza, adica o punctie intr-un peritoneu imens destins de ascita, pentru a evacua lichidul. Fiecare miscare a fost consiliata de asistentul de stagiu, care mai ca tinea studentul de maini in timp ce facea procedura 🙂
De curiozitate, in alte parti, care au fost cele mai riscante proceduri facute de studenti (intrebare adresata medicinistilor)?
Pai la stoma pot sa iti dau multe exemple de malpraxis comis de student..:(
tuseu rectal si sondaj vezical cu pacientul anesteziat:)
Eu, sa fiu pacient, as da in judecata pe oricine zice la capul meu: „Oare asta are cancer?”, fie ca e student, asistenta sau medic. Unele lucruri n-ai voie sa le zici, cum n-ai voie nici sa intrebi pacientul batran si surd de la tara daca prezinta claudiatie intermitenta sau daca are tahicardie paroxostica supraventriculara in antecedentele personale patologice. Si asta va zic din ce-am auzit eu personal in 4 ani jumate de facultatate (de fapt 2 jumate din anii clinici).
Da, la partea cu cancerul sunt de acord, sau cu orice alta patologie de grad similar, dar la partea cu termenii medicali „neintelesi de pacient” nu afectezi negativ: cel mult primesti un raspuns negativ in necunostinta de cauza, dar poate ii starnesti curiozitatea si te intreaba ce inseamna, caz in care ai contribuit la cultura lui medicala. Indiferent de raspunsul pe care ti-l da, sansa lui de vindecare e aceeasi pentru ca informatiile pe care le obtii tu ca student nu conteaza.
eu am facut o paracenteza…si vorba ta,aproape ca o facut-o asistena de grupa, nu eu.
iar la partea cu cancerul, studentii sunt sfatuiti sa foloseasca alti termeni de fata cu pacientul (neo,tumora, masa etc) astfel incat sa nu sperie pacientul. si nu mai zic de termenii medicali…nu putem vorbi toti cu regionalisme (gen bumbi in loc de pastile, sau galbinare pt icter etc..).cam toti pacientii stiu ca medicina are o terminologie vasta si complexa.. e doar la latitudinea medicului sa ii explice cat mai clar.
dar nu ai zis nimic de studentii care fac garzi la SMURD. cred ca ar fi un articol mai mare. pentru ca doar acolo studentii de la noi fac ceva practic. discutia banuiesc ca e mult mai lunga
Da, intr-adevar, cam singurele activitati practice se concentreaza in jurul garzilor la SMURD. Si legat de terminologia studentilor, cateodata nepotrivita, nu ma refeream ca ar trebui sa fie malpraxis, ci la faptul ca intra, alaturi de altele, la chestii pe care studentii n-ar trebui sa le spuna. In anul 5 sa mai intrebi asa ceva nu e grav, e doar…aiurea.
la medicala 3 ai vazut paracenteza ? 🙂
Da, da, atunci cand faceam ambele grupe impreuna 🙂
As scrie despre SMURD, dar ar fi numai din auzite, eu am fost cu gine de la inceput, dar daca e cineva interesat sa scrie din interior, e invitatul(a) meu(a).
Sunt voluntara pe SMURD de cateva luni si sunt foarte bucuroasa sa ma implic in a observa si analiza cazurile la care sunt martora.Sunt doar in clasa a12a si un astfel de program de voluntariat nu am mai intalnit in orasul meu.Sunt curioasa daca exista si altele si daca ai putea sa imi dai mai multe detalii.Admir pe cei care se gandesc si la cei mai „mici” si asfel le ofera o viziune mult mai larga asupra lucrurilor inainte de a merge la o facultate.Pt mine a fost un pas decisiv ca sa ma gandesc ca da,vreau sa intru la medicina.
Tu ai stiu de mic ca vrei medicina?sau cum te-ai hotarat?
P.S. doar acum am descoperit acest site fenomenal,asa ca daca ai in arhiva raspusurile te rog sa postezi un link.Mersi anticipat!
Ca student Erasmus, in Franta, am facut o punctie lombara (ca de altfel toti studentii ce treceau prin sectia de neurologie intrucat era unul dintre gesturile practice ce trebuiau invatate de orice stundent care-si facea stagiul acolo). Pe anestezie studentii intubau pacientii inaintea operatiei, iar la chirurgie mai mult decat sa tii un departator, un aspirator si sa pregatesti acul si ata fiind „mana a treia”, rar se intampla sa ramai doar tu cu rezidentul la o interventie usoara. Dar la pneumo recoltam noi (studentii) sangele arterial pentru gazometrii sangvine (nu era mare lucru, dar macar faceai ceva, simteai ca te implici si tu cat de cat). In schimb, in tara, chiar daca vrei, nu ai cum sa fii acuzat de malpraxis intrucat nu ai ocazia sa scoti in evidenta ceea ce (nu) stii.
@Sergiu: in ce an erai cand ai facut punctia lombara? Am inteles si eu ca in Franta poti face mult mai multe proceduri practice, dar era obligatoriu sa le faci?
@Lunatic:Anul 4. Da, era obligatoriu sa inveti sa faci o punctie lombara ca sa-ti poti valida stagiul. Nu stiu daca ce se intampla daca refuzai, dar cei care au trecut prin sectie cat timp am facut eu stagiul, au facut punctii lombare. Aici (http://medecine.univ-lille2.fr/format/scolarite/dcem2/objectifs_stages/neurologie.pdf) gasesti cerintele pe care trebuie sa le indeplinesti pentru a-ti valida stagiul pe neurologie.
Multumesc de raspuns si de link. Eu vreau sa plec in anul 3, ma entuziasmam degeaba ca o sa invat punctia lombara.