Daca ai avea configuratia genetica pentru o boala foarte grava (cu mortalitate crescuta inainte de 30 de ani) care sa se manifeste in ultimele 3 generatii din arborele tau genealogic, si ti s-ar da sansa ca viitorul tau copil sa aiba riscul de 0% in a dezvolta/transmite boala, ai face tot posibilul ca lucrul asta sa se intample?
Este cazul unui cuplu din Anglia: tatal are o mutatie genetica (BRCA1) care a generat forme agresive de cancer de san pentru bunica, mama, sora si verisoara lui. Copilul care se va naste saptamana viitoare a fost conceput prin fertilizare in vitro urmata de screening pentru gena respectiva. La varsta de 3 zile, din cei 5 embrioni formati initial, doar 2 au fost lipsiti de gena. Acestia au fost implantati in uter, iar unul a continuat dezvoltarea.
Persoanele cu gena BRCA1 au 80% riscul de a dezvolta o forma de cancer la san foarte agresiva si greu de tratat, femeile au 60% riscul de a face cancer ovarian, iar barbatilor le este crescut riscul pentru cancer de prostata.
Asta imi aduce aminte de un film aparut acum cativa ani, Gattaca, in care ultimii copii conceputi pe cale naturala, nemodificati genetic, erau considerati mult inferiori celorlalti si aveau mai putine drepturi.
Cu toate astea, ce argument ar putea determina o familie sa renunte la sansa de a elimina riscul unei boli grave din viata viitorului lor copil?
In curand unele parti din Gattaca devin realitate. Unul din all time favorites movies.
test de diacritice: ?î??â
Nu vad niciun motiv pentru care l-ai condamna pe copilul tau la o soarta terifianta si plina de chinuri.
Desigur, stai linistit ca o sa se gaseasca grupuri care sa protesteze – e in instinctul nostru animalic.
Cel mai bun exemplu e psihoza anti-Gardasil.
Explicatia sociologica e simpla:
Societatile se confrunta si se iau la incaierare. Foarte frecvent ele isi deriva identitatea tocmai din acea lupta. Lupta atrage indivizi dispersati intr-un grup social bine consolidat, le da fostilor separatisti certareti o puternica legatura comuna.
Fiecare trib ii vede pe straini drept tinte acceptabile; fiecare societate ofera permisiunea de a uri; fiecare cultura isi imbraca demonul urii sale in mantia dreptatii, iar acel om care canalizeaza aceasta ura poate starni si controla un superorganism.
In cazul de fata se doreste crearea unui grup sub stindardul fricii irationale fata de medicina moderna.
Nu exista argument care sa invinga egoismul. Pur si simplu oamenilor vor sa le fie bine si – mai ales – sa nu se simta parasiti. Motiv destul de puternic pentru a manipula genele „mortale”… Dar ii deprivam pe ceilalti de dreptul de a alege cat sa ramana pe lume… cumva… sau nu?
Nu exista motive rationale pentru care am putea sa catalogam distrugerea embrionilor de 3 zile ca imorala (dupa cum sugereaza titlul acestui post)
Cine decide ce e moral si ce nu? Daca distrugerea embrionilor e crima, de ce n-ar fi crima si moartea ovulelor (lunar) si a spermatozoilor? (ca doar sunt celule parinti, si mor miliarde in fiecare zi). Unde sa tragem linia si mai ales, sub ce pretext le sugeram celorlalti un anumit sistem de valori?
Ca fapt divers, fizicienii spun ca diferenta dintre ceea ce consideram noi ‘viu’ si ‘neviu’ sta doar in organizarea materiei, in felul in care sunt dispusi atomii.
Polemicile despre moralitate in cazul asta nu-si au rostul deoarece, la o cercetare mai adanca, se descopera negresit o convingere personala (prejudecata) pe care argumentele nu vor putea sa o treaca mai sus de ‘Nu stiu daca e bine sau rau, dar parerea mea e ca…’.