Equity and excellence: Liberating the NHS este un document emis de catre Department of Health (UK) in 2010 prin care (printre altele) se doreste ca pacientul sa primeasca mai mult control bazat pe o revolutie a informatiei astfel incat serviciile medicale sa fie concepute in jurul nevoilor pacientilor, contrar situatiei in care pacientii trebuie sa se adapteze serviciilor existente.
Principiul No decisions about me without me nu este nou si are la baza dovezi de la nivel international care confirma faptul ca implicarea pacientilor in ingrijirea medicala si alegerea tratamentelor imbunatateste rezultatele, creste satisfactia in raport cu serviciile primite si largeste intelegerea asupra situatiei medicale in care se afla, crescand complianta in raport cu tratamentul ales.
Documentul poate fi consultat in intregime aici: link.
Acum ma intreb eu daca nu ar fi nevoie de un astfel de propunere si pentru Sistemul Medical din Romania, unde situatia este problematica din 2 puncte de vedere:
1. Timpul enorm de indisponibil impiedica o buna desfasurare a relatiei medic-pacient, astfel incat informatia care reuseste sa fie transmisa se refera doar la ce trebuie facut, nu la ce ar putea fi facut, obligand medicul sa ia decizii fara a tine cont de dorintele pacientilor.
2. In situatiile exceptionale in care se ajunge la o intrebare de tipul: Cum doriti sa continuam?, adresata unui pacient, raspunsul care vine in marea majoritate a cazurilor este: Cum credeti dumneavoastra, d-le/d-na doctor, ca e mai bine pentru mine. Practic pacientii refuza sa isi asume responsabilitatea unei decizii, chiar daca sunt bombardati cu suficienta informatie incat sa poata lua o decizie in cunostinta de cauza.
E o chestie de mentalitate care nu poate fi schimbata decat cu eforturi din partea ambelor tabere (medici, pacienti), care nu mai trebuie vazuti ca tabere distincte, ci ca parti ale aceleiasi echipe avand ca scop satisfacerea nevoilor pacientului.
Atata timp cat medicina este eronat perceputa ca o gaura neagra care consuma fonduri de la nivel central si nu ofera nimic inapoi (sanatatea este nimic?), nivelul satisfactiei celor implicati (atat pacienti cat si personal medical) va fi sub nivelul de plutire. Pana cand se va realiza ca medicina este o afacere care trebuie indreptata (ca orice afacere) spre satisfacerea clientilor (pacientilor) nu vor exista schimbari semnificative in Sistemul Medical din Romania.
And i wonder… oare va ajunge vreodata sist. din Romania sa se compare cu NHS? Nu,nu cred…
@Laur: Cum este viata in UK?
In situatiile exceptionale cand se ajunge la intrebarea de genul, cum doriti sa continuam? Raspunsul sus mentionat de tine, vine in general din partea pacientilor varstnici. Nu subestima categoria celorlalti mai tineri Laurentiu. Mai ales daca isi platesc serviciile…. obtiunea lor este pe masura si sunt chiar documentati cateodata impresionabil.
@ S.Laura: Intr-adevar exista si astfel de pacienti, dar ei nu alcatuiesc majoritatea ci o clasa aparte… Laur a facut referire la majoritatea pacientilor si eu ii dau dreptate. Bine si familiile pacientilor rectioneaza la fel. Eu fac multe garzi in ATI (spre asta ma indrept) si de multe ori familiile lasa decizia la latitudinea medicului. Cei ce au venituri suficient de mari incat sa isi permita sa mearga la privat, da, se si documenteaza uneori! Trist este cand se documenteaza de pe net si vin la noi cu tot felul de pretentii, caci „eu asa stiu!!!”…
@ Catalin: felicitari pt ca te indrepti spre ATI;) Nu contest defectiunea din sistemul medical de stat dar, nu toti pacientii simpli care primesc ingrijirea din aceasta sfera sunt inculti, aceasta este parerea mea. Mai citesc si ei cate un pliant incat sa poata discuta. Medicii romani ar trebuii sa nu mai fie atat de aroganti si sa aibe rabdare 5 min sa ascule si obtiunea lor. Sa nu-mi spui ca nu au timp.
@S.Laura: Multumesc! Cea mai tare specialitate: ATI (parere strict personala). Intr-adevar nu toti pacientii sunt inculti si da, unii chiar vin foarte bine documentati si pentru asta ma inclin in fata lor, inseamna ca isi dau interesul pentru ei! Da, aroganta medicilor este ceva omniprezent in Romania, din nefericire…
Deranjant este atunci cand vine Gigel (nume ales la intamplare, nu am nimic cu niciun Gigel 😀 ) si iti zice ca a citit el pe net cutare si daca incerci sa-i explici ca pentru cazul sau nu se poate aplica „cutare” pt. ca X,Y,Z el iti zice ca esti slab pregatit si ca se duce la altul.
Problema noastra este ca noi inca nu am gasit echilibrul necesar comunicarii corecte medic-pacient (zic eu!).
@Catalin; intradevar este jignitor cand Gigel isi schimba parerea despere tine atunci cand tu incerci sa-i explici cum sta situatia reala dar, totusi explicandu-i tu ramai impacat ca ti-ai facut datoria. Daca el este atat de batut in cap incat sa zica ca, pleaca la alt medic este decizia lui. Concluzia este ca,a fost capabil sa decida in cunostinta de cauza deci, a existat comunicarea intre medic pacient.
In mod evident, o astfel de abordare ar fi nu numai interesant?, ci chiar necesar?. Principiul de a pune prioritate pe via?a si s?n?tatea pacientului este cred de la sine în?eles.
Motivatii ca timpul insuficient, intelegerea redus? a pacientilor sunt secundare si inexacte in România. In condi?ia in care o mare parte din medicii din sistemul de stat, nu acorda aten?ie si interes unui pacient, pana când nu prime?te in mod elegant spus „o aten?ie”.
Respectul pentru profesia medical? se pierde in România, din ambele direc?ii: a pacientilor care sufer? din cauza atitudinii si a organiz?rii defectuoase a sistemului de s?n?tate, cât si din partea medicilor care in loc sa pun? suflet si efort in aceasta profesie(liber aleasa), pun accent pe aspecte pecuniare.
Mi-as dori sa ajung? m?car copiii no?tri zile in care sistemul de s?n?tate sa fie unul cu aten?ie c?tre pacien?i.