Primii trei ani de rezidentiat in Germania

Totul a inceput cu o bursa Erasmus in Köln pe perioada unui an in anul 5 de facultate si dintr-una intr-alta am ajuns acum in al 4-lea an de rezidentiat.

Despre bursa Erasmus cred ca s-a mai scris si sincer nu stiu daca imi mai aduc aminte in detaliu ce si cum – ce imi aduc insa aminte e ca cel putin la Universitatea din Köln, cu destul de multa bataie de cap si fara prea mult ajutor din partea biroului Erasmus din Köln, se poate face cam orice – materiile se pot organiza foarte flexibil, orele de practica la fel, examenele, in principiu orice si totul este recunoscut in Cluj fara probleme.

Dupa terminarea anului 6, experienta adunata in anul Erasmus m-a ajutat sa-mi gasesc destul de repede un post de rezident in Köln.

In Germania postul de rezident se obtine prin interviu. Inca inainte de examenul de licenta mi-am pregatit cateva scrisori de intentie si CV-ul si m-am apucat sa dau telefoane la toate institutiile care ma interesau – o lista cu spitalele, clinicile si cabinetele private care au dreptul sa pregateasca rezidenti am gasit pe pagina de internet a Colegiului Medicilor din Nord-Rhein-Westphalen (regiunea in care e situat orasul Köln) adica „Ärztekammer Nord-Rhein” si tot acolo am gasit actele necesare pentru a putea practica in Germania sau mai exact in regiunea respectiva („Land”).

In Germania conditiile si actele necesare difera de la o regiune la alta, iar eu doream sa-mi gasesc ceva pe cont propriu, fara firme de recrutare.

Bun… zis si facut – am pregatit scrisorile de intentie si CV-ul, ambele in germana si am rugat 2-3 prieteni din Köln sa le corecteze pentru a fi sigura ca nu am facut foarte mari greseli gramaticale, de forma si fond. Cum am scris mai sus, m-am apucat apoi sa dau telefoane la toate institutiile care ma interesau pentru a ma prezenta pe scurt, pentru a le spuna ca inca nu am diploma, dar ca examenul se apropie si pentru a intreba daca pot trimite scrisoarea de intentie („Bewerbung”).

Cele mai multe institutii au acceptat direct sa le trimit dosarul. Apoi am inceput sa astept telefoane pentru interviuri. Asta de intampla prin august… in septembrie au inceput telefoanele, in octombrie am avut primul interviu si in noiembrie am semnat contractul de munca. Toti sunt foarte impresionati de nivelul de limba germana si mai putin de cunostintele medicale – la interviu sunt intrebari personale de genul de ce specialitatea x,y,z, de ce Germania, ce hobby-uri ai, unde te vezi in 5-10 ani si unde ai invatat germana.

Licenta in Cluj s-a intamplat prin septembrie si dupa ce colegii care terminasera cu 1-2 ani mai devreme mi-au spus ca dureaza o vesnicie pana se elibereaza diplomele si ca totul se rezolva tipic pentru Romania cu pile si bani si si si, nu eram foarte increzatoare ca voi putea incepe sa lucrez la 1 ianuarie asa cum era prevazut in contract.

Insa… surpriza a fost ca dupa 1-2 mailuri adresate decanatului si rectoratului din Cluj si un singur telefon la Ministerul Educatiei in care nu am facut altceva decat sa explic frumos situatia si ca seful din Germania asteapta diploma am primit documentul pe la mijlocul lui octombrie.

Dupa ce am primit Diploma de Licenta totul a mers si mai repede si in cateva zile aveam pus la punct toata hartogaraia pentru Germania – sincer nu mai stiu exact ce trebuie, dar oricum difera in fiecare regiune si un telefon sau un email adresat „Ärztekammer” in regiunea in care vreti sa munciti va lamureste mai repede decat reusesc eu intr-un articol 🙂

Cu dosarelul cu documentele in original, copie legalizata si traducere legalizata m-am prezentat la Ärztekammen in Köln pentru a primi Approbation – adica dreptul de practica pentru Germania. Doamna de acolo mi-a explicat ca mai am nevoie de un test de limba desi aveam deja Deutsches Sprachdiplom Nivel C1, pentru a testa si cunostintele medicale – asa ca a trebuit sa mai astept o saptamana pana sa tin Approbation-ul in mana. Testul a fost foarte usor – a trebuit sa scriu si sa citesc numere de telefon, sa citesc un articol de poate 15 randuri despre hipertensiunae arteriala si sa-l redau pe scurt si cam atat. Dupa care am plecat direct cu Approbation-ul din birou si dupa ce am legalizat si copia lui i-am prezantat-o mandra sefului din Köln.

La 1 ianuarie am inceput cu concediu (nu e gluma, e chiar pe bune) – lucram intr-o clinica privata care inchidea tot timpul de sarbatori. Asa ca munca a inceput cred de abia in 4 ianuarie – de la 8 la 16 in fiecare zi si o data pe luna sambata. Eu am ales medicina nucleara asa ca nu aveam garzi de noapte si weekenduri pline de pacienti. Dar pacientii erau programati tot la 15-30 de minute de dimineata pana seara, asa ca volum de munca destul de mare, dar seful si colegii foarte foarte draguti si de ajutor.

Salarul e stabilit de Ärztekammer si creste in fiecare an – in primul an incepe pe la 4000 de euro brut, dar ramai cu vreo 2500 dupa taxe si impozite. In plus eu primeam 3500 de euro pe an pentru seminarii si cursuri – dar asta depinde de sef si de clinica si de buna vointa a sefilor.

Si asa au trecut primii doi ani, dupa care a trebuit sa ma mut intr-o alta institutie pentru ca primul sef avea doar 2 ani dreptul de a pregati rezidenti (si asta se afla la inceput de la Ärztekammer). Din pacate, pentru ca mai rar noroc cu asa un sef si asa o echipa de nota 10. Asa ca din nou scrisori de intentie, CV-uri, interviuri – de data asta a mers mult mai repede pentru ca deja aveam experienta de munca si am ajuns sa lucrez la o clinica universitara. Pentru ca am schimbat si Land-ul, a trebuit in plus sa ma inregistrez in Ärztekammer-ul din regiunea in care m-am mutat – nici asta nu a presupus multa bataie de cap pentru ca dosarul din Köln a fost trimis automat in noul Land si eu doar a trebuit sa semnez actele de inregistrare care mi-au fost trimise automat prin posta.

Al doilea loc de munca a presupus si inca presupune un sef si colegi destul de infumurati – exact cealalta extrema fata de ce eram obisnuita din Köln. Se munceste de la 7.30 la 17 cu pauza de masa de 30 de minute, de care nu ai niciodata vreme si orele suplimentare sunt parca obligatorii, dar platite. Si lipsesc cei 3500 de euro pe an pentru seminarii :(. Dar 3 ani trec repede (in Germania au aproape toate specialitatile 5 ani de rezidentiat)…

Oricum, daca vreti sa munciti in Germania nu e dracu asa de negru…hartogaraia si umblatura par multe la inceput, mai ales pentru ca totul e nou, dar dupa ce rezolvati tot o sa vedeti ca timpul investit nu e chiar asa mult cum a parut la inceput – dupa cum vedeti la mine a fost vorba doar de cateva saptamani de la examenul de licenta pana sa tin Approbation-ul in mana… iar la interviuri, rabdare si nu va descurajati daca nu va iese din prima – e asa mare lipsa de medici in Germania incat sigur o sa gasiti ceva ce vi se potriveste… si aveti curaj sa trimiteti dosare si spitalelor sau clinicilor care nu au posturi afisate (se numeste „Initiativbewerbung”, adica nu pe un post anume, ci din proprie initiativa)… Eu una nu m-am prezentat niciodata la un interviu pe un post anume – nici la inceput, nici dupa 2 ani de experienta – am trimis dosarele tuturor institutiilor care m-au interesat.

Sper ca informatiile va ajuta putin in a lua o decizie si va tin pumnii orice ati alege!

Daca aveti intrebari sau nelamuri lasati un comentariu si incerc sa va raspund cat de repede…