Pornind de la articolul despre nasterea acasa si pregatindu-ma zilele astea pentru examenul la medicina legala am descoperit un aspect interesant al legislatiei Romaniei referitor la pruncucidere.
Conform art. 48 din Codul Penal:
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea fi stapan pe ele.
Vine apoi art. 177 care defineste pruncuciderea ca fiind:
Uciderea copilului nou-nascut, savarsita imediat dupa nastere de catre mama aflata intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
Cu alte cuvinte, legislatia recunoaste posibilitatea existentei unei stari incadrabile in art. 48 imediat dupa nastere (din cauza dezechilibrelor hormonale, starii psihice speciale etc), dar cu toate astea in cazul pruncuciderii nu se aplica art. 48 care ar scuti-o pe mama criminala de raspunderea penala.
Conform art. 19, fapta este savarsita din culpa cand infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada.
Aici zic eu ca s-ar incadra decesele neonatale determinate de nasterea acasa, indiferent daca sunt cu sau fara supraveghere medicala.
Art. 178 despre uciderea din culpa:
Uciderea din culpa a unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.
si
Uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activitati, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
Nu stiu daca nasterea se incadreaza la anume activitati, dar uciderea prin ignoranta nasterii acasa ar trebui sa fie inclusa cel putin in primul paragraf (pedepsita cu 1-5 ani de inchisoare).
Expresia Eu te-am facut, eu te-omor! (pe care si-o aud multi copii) ramane o vorba din popor, fara suport legal…
referitor la pruncucidere, de fapt cele mai multe cazuri se incadreaza la omor calificat, pentru ca mamele nu recunosc in timpul sarcinii ca sunt gravide, isi ascund sarcina, nasc singure, iar cand nou-nascutul mort e descoperit (sufocat, aruncat prin ghene de gunoi sau latrine),incearca sa se salveze cu tot felul de explicatii neviabile si contradictorii si exista dovezi ca fapta a fost premeditata…probabil ca in inconstienta lor, aceste femei vad rezultatul unei sarcini nedorite ca pe un balast de care trebuie sa se descotoroseasca si cred ca isi pot acoperi urmele incat nu vor fi descoperite…de contraceptie, si daca or fi auzit, ce rost are sa puna in aplicare…sa va dau si un exemplu: la mine la tara, femeie de vreo 35 de ani, cu 2 copii (baiat de 8 si fata de 10 ani), locuieste impreuna cu concubinul ca sa-i spun asa in casa acestuia, impreuna cu „socrii”. intr-o zi, este descoperita in casa intr-o camera care nu era locuita, incuiata, alba ca varul, nu se putea scula din pat, imprejur balta de sange (de fapt copiii au alarmat-o pe bunica-sa ca „ii e rau lu’ mami”). vine ambulanta si probabil cineva de la procuratura si ea declara ca intr-adevar a nascut, dar nu stia ca e gravida, s-a simtit rau si a fost la toaleta (WC in curte) unde pur si simplu a dat drumul unui copil in latrina. Acolo nu se gaseste nimic, ci in camera cu pricina, infasurat in niste pungi in sifonier, un nou nascut de vreo 3 kg, despre care s-a stabilit ca s-a nascut viu la 8 luni de gestatie si a murit sufocat…faza e ca pana si barbatu-sau se uita ca la poarta noua, ca nici prin cap nu i-a trecut ca e gravida…in principiu femeia asta trebuia sa infunde puscaria impreuna cu el (pentru ca responsabilitatea era si a lui, ca tata, eu nu cred ca daca stai in pat cu o femeie gravida nu iti dai seama), da’ a fost la procese impreuna cu cei 2 copii si pana la urma a fost lasata in libertate pentru ca sa aiba grija de ei. din pacate asta e tara in care traim.
Ai fi uimita sa auzi cate cazuri de „nu am stiut ca sunt insarcinata” se prezinta la consultatii pentru „picioare umflate”, „constipatie” sau alte probleme similare in lunile 8-9 de sarcina.
E incredibil cat de departe ajunge indiferenta fata de propriul organism in unele cazuri.