Colicile sugarului reprezinta un motiv frecvent pentru care parintii se adreseaza medicului. In totalitate benigne, ele pot reprezenta sursa unui sentiment de incompetenta parentala, de care medicul trebuie sa tina seama in comunicarea cu parintii.
Colicile constituie o problema clinica caracterizata prin aparitia brusca, la un sugar de pana la 4 luni (rareori pana la 6 luni), a unor episoade de plans prelungit si a unor faze de agitatie si iritabilitate, a caror cauza nu este cunoscuta. Sunt folosite de catre medici criteriile lui Wessel, sau regula lui 3, pentru a defini colica sugarului: plans inconsolabil timp de 3 ore pe zi, 3 zile pe saptamana timp de 3 saptamani.
Cuvantul colica sugereaza originea intestinala, provenind din grecescul kolikos sau kolon. Manifestarile clinice, de asemenea, par sa ne indrume in aceeasi directie: aparitia uneori dupa mancare a episoadelor de plans si agitatie, abdomen destins in volum, membrele inferioare indoite pe abdomen si cu aparenta rezolvare spontana a episodului odata cu eliminarea de gaze intestinale. Acest tablou nu se potriveste tuturor sugarilor, insa este frecvent intalnit.
Intestinul nou-nascutului este steril in momentul nasterii, el nefiind populat de bacteriile normale care se gasesc in intestinul matur; procesul de absorbtie a alimentelor este unul nou; in perioada intrauterina intestinul nu este solicitat sa efectueze miscarile necesare pentru avansarea materiilor fecale; sistemul nervos este inca imatur, lucru care afecteaza inervatia si, respectiv, functia intestinului la sugar; este importanta adaptarea sugarului la alimentatie si reactia lui la mesele temporizate.
Cu toate acestea, numeroase studii au esuat in a stabili cu certitudine sursa colicilor ca fiind o suferinta cu sediu intestinal. S-a presupus ca meteorismul (balonarea excesiva) ar putea fi cauza, produs sau nu de o posibila intoleranta la lactoza, sau refluxul gastroesofagian. Insa prin incercarea de a trata aceste cauze, nu s-a obtinut remisia colicilor. Respectiv, s-a incercat schimbarea formulei de lapte cu o formula delactozata, administratea de preparate farmaceutice antiacide, probiotice sau de tipul Simeticonei pentru ameliorarea balonarii, insa rezultatele au fost nesatisfacatoare, evolutia fiind aceeasi ca in cazul neadministrarii nici unui tratament, cu mentiunea ca in unele situatii rezultatele au fost diferite pentru sugarii alimentati natural fata de cei alimentati artificial.
Cele mai recente studii sustin ca originea intestinala a colicilor este putin probabila, unii cercetatori considerand colicile ca fiind manifestari clinice ale migrenelor la sugar. In plus, s-a gasit o relatie intre colicile sugarului si istoricul familial de migrene. Datele insa sunt inca incomplete si studiile sunt in desfasurare.
Avand in vedere aceste lucruri, desi exista numeroase produse pe piata care sustin ca amelioreaza colicile, acestea pot fi recomandate doar empiric si fara siguranta eficacitatii.
Desi dificil de linistit un sugar cu colica abdominala, diverse tehnici de calmare a copilului pot fi incercate. Printre solutiile fara baza stiintifica, dar care par sa aduca un oarecare confort sugarului se numara leganarea, suzetarea, contactul piele la piele cu unul dintre parinti, astfel incat sugarul sa auda bataile inimii cunoscute din viata intrauterina, purtatul in sisteme de purtare ergonomice, plimbatul, vorbitul cu el, masajul usor al abdomenului sugarului, asezarea unei plosti cu apa calduta pe abdomenul sugarului, sau a saculetelor cu samburi de cirese incalziti, o baie calda, sunetele albe (phoen, aspirator etc.) sau asezarea intr-un leagan cu vibratii.
Ceea ce este important, insa, de retinut, este faptul ca desi sugarul are un disconfort, el se afla in plina stare de sanatate: apetitul este pastrat, curba ponderala ascendenta, tranzitul intestinal normal, el are perioade de calm si trezirea din somn este normala. In caz contrar, este probabil sa nu fie vorba despre colica, ci despre o suferinta organica pentru care este important consultul medicului pediatru.
Si un ultim lucru care merita mentionat, este faptul ca starea parintelui se transmite copilului. Este important ca parintii sa isi pastreze calmul, sa nu intre in panica, sa nu devina frustrati si iritati, si sa ceara ajutor atunci cand simt ca nu mai fac fata.