Una dintre inovatiile in sensul cresterii ratei de succes pentru tratamentele de fertilizare in vitro este reprezentata de cultivarea embrionilor in uter si nu in laborator. Teoria din spatele procesului se bazeaza pe faptul ca mediul intrauterin contine mult mai multe substante comparat cu mediul sintetic din laborator, ceea ce ar putea duce la obtinerea unor embrioni cu potential superior.
Human Reproduction tocmai a publicat rezultatele tratamentelor de fertilizare in vitro desfasurate in Europa in 2011. Datele sunt publicate sub organizarea ESHRE (European Society of Human Reproduction and Embryology). Cine doreste articolul complet si nu are acces poate sa-l primeasca de la mine lasand un comentariu cu adresa de email.
Infertilitatea sau subfertilitatea, ca sa folosesc un termen pe care il prefer, are un impact psihosocial de multe ori subevaluat. Fie ca vorbim de stresul obtinerii unei sarcini din primele cateva luni de incercare, continuand augmentarea lui pe masura ce sarcina se lasa asteptata timp de 1, 2, n ani, fie ca ne referim la emotiile negative din timpul tratamentelor de reproducere asistata, subfertilitatea genereaza neliniste, anxietate si stres semnificativ. In anumite circumstante subfertilitatea duce la ruperea relatiilor si distrugerea casniciilor.
Pana nu demult, avortul recurent era definit prin consens international ca o succesiune de 3 sau mai multe avorturi spontane. Americanii (ASRM) au schimbat definitia reducand numarul la 2 sau mai multe sarcini avortate consecutiv. Dintre cuplurile care planuiesc sa conceapa, aproximativ 1-2% vor suferi avort recurent.
Sindromul de hiperstimulare ovariana este o stare anormala, generala, a organismului, aparuta dupa stimulare ovariana exagerata. Mecanismul care sta la baza sindromului de hiperstimulare ovariana este eliberarea in sange a unor substante care faciliteaza migrarea apei spre exteriorul vaselor de sange, ducand la deshidratare intravasculara. Sindromul de hiperstimulare ovariana poate fi mortal in unele cazuri (rar).
Reproducerea asistata tehnologic reprezinta pentru un procentaj semnificativ din populatia globului singura posibilitate de a avea copii. Implicarea medicilor este in acest caz peste nivelul mediu si poate ajunge pana la stadiul de ‘al treilea parinte’ daca ne referim la crearea de embrioni in laborator.