Citeam acuma seara un articol interesant, ca sa nu-i zic ciudat, si mi-a venit in minte o intrebare.
Daca ai fi pe moarte din cauza unei patologii pulmonare si ai avea sansa unui transplant de plamani, dar de la o persoana fumatoare, ai accepta transplantul cu riscul de a muri oricum dupa 1 an? Inainte sa raspunzi gandeste-te ce presupune un transplant: chirurgie toracica ampla, imunosupresie postoperator etc etc.
Este cazul unui pacient din UK care a primit plamanii unui fumator care fuma 50 de tigari pe zi. Donatorii de plamani sunt foarte putini, daca selectia s-ar face si in functie de fumat, fiind exclusi fumatorii, numarul transplanturilor ar fi si mai mic, ducand la decesul multor persoane in timp ce se afla pe lista de asteptare… Asa s-a ajuns la compromisul de a accepta transplanturi de plamani proveniti de la persoane fumatoare.
Sunt curios daca el a stiut ce plamani primeste cand si-a dat acordul…
Si fara transplant cat ar fi trait?
Saptamani, maxim cateva luni.
De disperare si de teama mortii as accepta orice . Nici nu as sta pe ginduri daca cineva mi-ar da o sansa .
Nu m-as gindi la chinul postoperator sau de la cine vine sansa mea de supravetuire . Cind este vora de o boala incurabila… ce risc daca incerc ?
Ce sa intimplat cu soldatul acela a fost o intimplare nefericita .Am citit ca si incompatibilitatea putea sa fie o cauza de risc , chiar si dupa un an .
Si daca ne referim la calitate de viata, care ar fi fost diferenta intre cele cateva luni fara transplant si un an cu transplant?
sa fim seriosi daca fuma 50 de tigari pe zi nu inseamna ca mai avea un an de trait sunt altii care fumeaza pana merg in baston si tot mai duc dar nici de tigari nu se lasa