Secolul 21 este fara doar si poate un secol al tehnologiei. Daca inainte era nevoie de o camera uriasa pentru un calculator, acum poate incapea in buzunarul de la pantaloni. Conducem masini folosind energia electrica si zburam de la Paris la New York in doar cateva ore.
In egala masura si tehnologia medicala a evoluat. Suntem in punctul in care putem sa printam organe, transplantam aproape orice, cream tesuturi folosind celule animale si multe altele. Asa ca la un moment dat cineva s-a gandit si la acest organ fara de care un copil nu se poate dezvolta si s-a intrebat: ce-ar fi daca?
Ce-ar fi daca ar exista un uter artificial? La ce ar ajuta? Ce-am putea face cu el? Studiile legate de acest subiect au inceput cu multi ani in urma (exista articole publicate pe pubmed care dateaza dinainte de anii 2000: 1, 2, 3 etc) si studiile respective se desfasoara in continuare.
Putem spune ca utilitatea unui uter artificial implica 2 lucruri, mai mult sau mai putin controversate:
- Bebelusii nascuti prematur sau sever prematur au sanse mai mari la viata.
- Nasterea sa se realizeze fara a exista o mama la mijloc.
Nasterea prematura, mai ales prematuritatea extrema in apropiere de 24 de saptamani (la limita viabilitatii) implica sanse foarte mici de supravietuire, chiar cu toata aparatura si cu toate medicamentele care exista la ora actuala si nimeni nu poate garanta ca daca bebelusii nascuti atat de prematur vor trai, nu vor avea sechele, in primul rand neurologice.
Sigur ca procentele de supravietuire au crescut exponential in ultimele decade, dar totusi numerosi copilasi se nasc mult prea devreme si decedeaza din cauza complicatiilor pe care le presupune prematuritatea. In majoritatea cazurilor decesul survine din cauza plamanilor care nu sunt dezvoltati, neasigurand oxigenarea de care organismul are nevoie pentru a supravietui.
In „casuta bebelusului” dinainte de nastere, respiratia si asigurarea circulatiei sanguine se realizeaza cu ajutorul cordonului ombilical, (contine 2 artere si o vena) care leaga circulatia fatului de placenta si de circulatia mamei, in timp ce bebelusul pluteste fericit in lichidul amniotic.
Sangele oxigenat al mamei -> placenta -> vasele cordonului ombilical -> inima dreapta a fatului -> tesuturile fatului si apoi invers.
Ceea ce am vrut sa subliniez mai sus este faptul ca in viata intrauterina lucrurile se desfasoara altfel fata de dupa nastere. Inima stanga comunica cu inima dreapta, artera aorta comunica cu artera pulmonara. Acestea nu se mai intampla postpartum. Daca aceste comunicari persista, este o alta discutie si intram in categoria de anomalii congenitale viabile sau mai putin viabile.
Deci exista conditii deosebit de speciale care trebuie indeplinite pentru a aduce pe lume un copil. In uter, bebelusului i se asigura totul pentru dezvoltarea naturala. Astfel, ce-ar fi daca un copil nascut prematur s-ar intoarce fericit in casuta lui… de data aceasta una artificiala si si-ar putea continua dezvoltarea normal?
Pentru ca acest scenariu sa fie posibil, inseamna ani sau zeci de ani de cercetare, gasirea solutiilor legale si in plus procedura sa fie una etica si sigura din toate punctele de vedere.
Mentinerea vietii bebelusului prematur presupune introducerea acestuia intr-un fel de „sac” care imita placenta si conectarea cordonului ombilical la un aparat care suplineste functiile pe care organismul mamei le are asupra copilului. Deja pana aici sunt o sumedenie de probleme: juridice si etice.
Pentru ca ar insemna modificarea legislatiei in ceea ce priveste avortul, in primul rand a ceea ce inseamna avortul deoarece o astfel de procedura inseamna asigurarea vietii a unei fiinte care nu respira. Se ridica urmatoarea intrebare: O fiinta umana care se dezvolta in afara uterului trebuie sa se numeasca un copil prematur sau este vorba despre un copil ectogen????? Ectogeneza inseamna dezvoltarea embrionara in afara organismului.
Pe de alta parte, suntem oare in punctul in care pot fi adusi pe lume copii care nu au crescut in uterul mamei lor? Este sanatos, etic, moral? Este bine sau rau? Discutiile sunt pro si contra.
Cercetatorii afirma faptul ca prin uterul artificial nu se incearca eliminarea mamei din ecuatie (motherless birth), ci scopul este doar acela de a asigura conditii cat mai apropiate de cele din pantece pana cand organismul este apt sa se descurce singur.
In primul rand, cu certitudine ar lipsi si acea conexiune mama-fat intens studiata de-a lungul timpului care se creaza intre mama si fat in timpul sarcinii.
In al doilea rand, componentele placentare si functiile acesteia nu sunt inca pe deplin elucidate, deci nu putem „construi o casuta artificiala” in toata perfectiunea celei naturale.
Nu in ultimul rand, desi uterul artificial este net inferior calitativ celui natural, este luat in discutie si cazul in care mama consuma alcool, fumeaza, se expune la factori daunatori pentru dezvoltarea fetala etc. Mai putem spune ca bebelusul creste intr-un mediu corespunzator?
Ieri a fost publicat un prim succes (nature.com) in ceea ce priveste acest proiect ambitios. O echipa de cercetatori a anuntat ca 8 miei in dezvoltare au supravietuit si au crescut timp de 4 saptamani intr-un uter artificial. Acestia au fost indepartati chirurgial din uterul mamei la aproximativ 105-108 zile de gestatie, echivalentul a 23 de saptmani de gestatie umana.
Plamanii mieilor si alte organe s-au dezvoltat asa cum ar fi facut-o si daca ar fi fost in uterul mamei lor. Unii dintre miei au atins deja varsta adulta. Seful uneia dintre echipele implicate in cercetare, Alan Flake, de la spitalul de copii din Philadelphia a spus ca par sa fie dezvoltati normal din toate punctele de vedere. Totusi nu exista teste pentru e pune in evidenta inteligenta mieilor.
Practic, daca acest plan reuseste, parintii si-ar putea vedea copiii crescand ca intr-un acvariu. Asa cum am mentionat mai sus, bebelusul este inchis intr-o punga speciala, umpluta cu fluid amniotic artificial pe care il aspira in plamani ca si cum ar fi in uterul mamei. Cordonul ombilical este atasat la un aparat care introduce oxigen si indeparteaza dioxidul de carbon.
De-a lungul acelor 4 saptamanii, mieii au deschis ochii, s-au miscat si chiar le-a crescut blana. O data ce plamanii si alte sisteme au fost viabile, acestia au fost „nascuti”, totul decurgand normal, demonstandu-se faptul ca plamanii lor sunt sanatosi pentru a asigura supravietuirea.
Exista 2 mari centre din America unde se studiaza uterul artificial. In cea din Pennsylvania aparatul se bazeaza de capacitatea inimii fetusilor de a pompa sangele, iar in cel din Michigan aceasta functie este preluata de o masinarie. In ambele centre, fetusii respira lichid amniotic artificial, dar Michigan acestia nu sunt imersati in fluid.
Fiecare dintre cele 2 echipe isi pun in evidenta beneficiile acestei inventii, dar exista avantaje si dezavantaje de ambele parti. In Pennsylvania inima fetusilor, oricum micuta este supusa unui efort suplimentar, iar in centrul din Michigan, accesul la fat se face mai usor. Totusi, aceste studii raman in continuare la trialurile pe animale si inca nu au fost testate pe fiinte umane.
Rezultatele obtinute si facute publice sunt incurajatoare. Ambele echipe sunt de parere ca in 3 sau 5 ani de acum incolo se vor putea face teste pe fiinte umane. Ramane de vazut ceea ce se va intampla in continuare si daca va putea fi folosit vreodata un astfel de uter.
Este o minune medicala sau nu? Eu sunt de parere ca da, atat timp cat beneficiile depasesc riscurile.