Voluntar in Togo – Episodul 1

Ma numesc Mihaela Sava, am 24 ani si sunt proaspat licentiata in medicina. In urmatoarele 2 luni, pe acest site, veti putea urmari activitatea desfasurata si experienta traita de mine si ceilalti voluntari in cadrul proiectului „Roots of Education 4 Sustainable Development” in Togo, coordonat si implementat de Asociatia Millennium Center din Arad finantat de Serviciului European de Voluntariat. Articolul va aparea saptamanal in limita accesului la internet.

Ajungi la un moment in viata, dupa 6 ani de facultate, multe examene trecute, multe proiecte de voluntariat si multi oameni intalniti, in care te intrebi daca atat e tot, daca viata ta se va rezuma la aceleasi lucruri pe care le-ai cunoscut pana atunci sau unde sunt limitele dincolo de confortul cu care te-ai obisnuit. Intr-un astfel de moment s-a nascut si dorinta mea de a trai altfel pentru o perioada, de a cunoaste ceva mai mult, de autocunoastere, dar mai ales, de a deveni utila unei societati care are, cu adevarat, nevoie de ajutorul nostru, un loc in care daca tu nu ai fi ajuns, nu ar fi existat o alta persoana care sa invete copiii sa se spele pe maini sau sa le explice adultilor regulile elementare de igiena prin care numeroase boli, din viata lor de zi cu zi, ar putea putea fi prevenite.

Imediat dupa licenta, la finalul lunii septembrie, am aflat de anuntul lansat de Asociatia Millennium Center in care se cautau voluntari pentru a desfasura activitati in comunitatile din Togo pe trei domenii: cursuri IT si limba engleza, educatie non-formala si campanii de informare pe probleme de sanatate, moment in care m-am hotarat sa aplic. A urmat o perioada in care timpul mi se parea ca trece extrem de anevoios: trimiterea aplicatiei catre organizatori, confirmarea de primire, apoi anuntul lor ca am fost selectata pentru a participa la a doua etapa, aceasta constand intr-un interviu la Arad, interviul efectiv si momentul crucial in asteptarea telefonului care ma anunta ca am fost selectata. Traiam intens aceste clipe, deoarece stiam ca ceea ce va urma va lasa o amprenta puternica in viata mea.
Toate acestea se intamplau la finalul lunii octombrie, ce a urmat a fost un proces lung, incetinit de multe de multe piedici.

Imunizarea, vaccinurile administrate au fost impotriva: febrei galbene, febrei tifoide, meningococului, hepatitei A, respectiv hepatitei A+B, in plus tratamentul preventiv administrat saptamanal impotriva malariei (Eloquin). Unele vaccinuri se gasesc greu, momentan, in toata Europa datorita unor probleme ale producatorilor, la aceasta s-au mai adaugat problemele intampinate de organizatori (cazare, transport, birocratice, etc) care au amanat data de incepere a proiectului.

A urmat o perioada agitata de asteptare, in care unii voluntari au renuntat, altii au fost selectati in locul lor, pana la primirea vestii mult asteptate: inceperea PreDaparture Training peste doua zile in Arad si implict plecarea pe data de 15 Ianuarie 2013.

Pana in momentul ajungerii noastre la Arad, toate tensiunile se consumasera deja, toata asteptarea era deja uitata si toti ne visam VOLUNTARI IN TOGO. Pe parcursul celor doua zile de training organizatorii s-au straduit sa ne invete tot ceea de ce urma sa avem nevoie: sa ne impartaseasca o parte din cultura togoleza, sa ne dea diverse sfaturi pentru a minimaliza impactul unei schimbari radicale, sa ne previna ca anumite asteptari s-ar putea sa nu ne fie satisfacute, sa ne sporeasca solidaritatea grupului si mai ales, sa ne stabilim obiective in activitatile proiectului si personale.

In dimineata de 15 Ianuarie la ora 4:00 toti eram treji si nerabdatori sa lasam in urma zapada de afara. In microbuzul care ne transporta spre aeroportul din Budapesta fiecare incercam sa mai completam putin somnul din noaptea precedenta, dupa escala la Paris, cand ne-am vazut cu totii imbarcati in avionul cu destinatia Lomé, dupa o sumedenie de peripetii, zambetul si entuziasmul se putea citi pe chipul fiecaruia dintre noi.

Ajunsi la destinatie, in pulovere si geci groase, de la -8*C la + 35*C, la ora locala 20:00 eram fascinati de filmul care se derula in fata noastra: totul ne parea altfel, fiecare detaliu devenea cu usurinta subiect de discutie pentru noi: bradul impodobit nu se potrivea cu imaginea noastra despre sarbatorile de iarna, medicii in halate albe care verificau certificatele de vaccinare, aglomeratia infernala, transpiratia suvoaie de pe fruntea fiecaruia sau nevoia acuta de apa.

Despre apa la punga, femeile care cara cosurile pe cap si strazile fara nume va povestesc saptamana urmatoare.