Medic Omorat Pentru o Reteta…

Este strigator la cer! Moartea unui medic, care a jurat cu soarta lui ca isi va salva pacientii, sa fie omorat chiar de catre unul din ei, ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru cei care au condus sistemul sanitar pana in acest punct. O mare parte din vina apartine si mass-mediei, care a dus de-alungul anilor o campanie dezgustatoare de invinuire a cadrelor medicale, inducand astfel in eroare poporul roman. Sincere condoleante familiei indurerate si fie ca Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

A murit impacat???Putea sa se abtina deontologul de la afirmatia asta

oricum reporterul ca reporterul, dar cum de s-a ajuns aici mai? eu ma tot lovesc de tot felul de posturi pe diferite bloguri in care lumea ponegreste sistemul sanitar si ii face pe medici tarfe medicale. ma abtin sa va dau un link, pentru ca nu vreau sa provoc nimanui reactii viscerale.

@un pacient: domnule, frumos pus punctul pe i. deosebita consideratie.

Buna ziua!
Ma numesc VALENTINA ,am 22 de ani,sunt din Iasi si doresc sa va aduc la cunostinta cateva lucruri ce se petrec in spitalele Romaniei anului 2008,o tara ce se doreste a fi civilizata, moderna, o tara in care in schimbul taxelor si impozitelor platite cu varf si indesat nu ti se ofera nimic, nici macar un banal ”Buna ziua”. Acum doua saptamani, dupa analize repetate, mi s-a pus diagnosticul ”TOXOPLASMOZA” in timpul unei sarcini de aproape 3 luni. In urma discutiei cu medicul ce m-a supravegheat de la inceputul sarcinii-dna dr. CARAULEANU MAGDA mi s-a spus ca trebuie sa intrerup aceasta sarcina, efectele bolii putand fi unele ce ar putea da peste cap vietile tuturor:atat al nostru, in calitate de parinti, cat si a viitorului bebelus, ce poate avea diverse malformatii oa nastere sau pe parcursul vietii.Nu stiu daca puteti intelege ce e in sufletul unei viitoare mame, fericita ca va avea un copil, in momentul in care afla ca trebuie sa renunte la sarcina. Am acceptat , gandindu-ma la consecinbte, iar de aici incep cateva zile pe care nu le doresc nimanui, zile de teroare , stres…si bataie de joc.Mi s-a dat internare la Maternitatea ”Cuza Voda” Iasi, unde urma sa fiu sub supravegherea doamnei dr. Carauleanu si unde urma sa fac intrerupere .Incepand cu ziua de joi, 31.07.2008, am stat in spital.Aceea a fost prima zi…si ultima in care am vazut-o pe doamna dr Carauleanu pe acolo.Mi s-au dat medicamente, si pana sambata cand s-a declansat avortul nu am putut face altceva decat sa asist la indiferenta si lipsa de bun simt a cadrelor medicale, in special a asistentelor si a stagiarelor ce,de multe ori, se cred superioare medicilor.Sambata , in urma unor dureri puternice si a unei sangerari,in jurul amiezei, am avut ”indrazneala” de a apela la asistenta de garda , care, in loc sa ma intrebe ce simptome am si sa cheme un medic sa ma consulte, a inceput sa tipe la mine sa ii aduc tamponul pentru a ii arata cat de tare sangerez,vadit deranjata ca am avut ”nesimtirea” de a mi se declansa avortul tocmai in tura ei.Am fost consultata de medicul stagiar si au constatat cu o indiferenta totala ca am avut dreptate, fiind nevoiti sa imi contacteze medicul-dna dr Carauleanu, care a decis ca nu e foarte important sa se deplaseze pentru atata lucru,fapt la care ma asteptam, deoarece , dupa cum au declarat mai multe paciente inainte si dupa patania mea, nu se oboseste sa isi supravegheze pacientele nici macar la nasteri.Nu am primit nici macar un calmant, nu mai zic de anestezie -mi s-a spus ca nu am voie.Mi s-a facut totul pe viu,iar cand am spus ca ma doare si i-am rugat sa imi dea un calmant mi s-a reprosat ca de ce ma plang -ce, eu nu am stiut ce inseamna avort? Nu, nu am stiu, si nu am stiut ca se face pe viu…si mai ales nu am vrut eu…am dorit copilul ala mai mult decat orice, mai ales ca toate celelalte analize facute inainte de internare erau in regula, deci nu m-am asteptat …si avea sa fie primul meu copil…Dupa o interventie pe viu, dupa un tratament intens cu indiferenta si cu lipsa totala de respect, la sugestia medicului stagiar ce s-a ocupat de mine atunci, ar fi trebuit sa primesc macar niste gheata, dar deja ceream prea mult de la viata…mi-a ”oferit” asistenta o sticla cu glucoza pentru perfuzii de la frigider sa o pun pe burta si…gata , toata lumea era multumita ca a scapat de mine!Am intrebat mai tarziu, la vizita de seara daca, din intamplare ,a vazut ce era :fata sau baiat(nu ca m-as fi asteptat la un raspuns pozitiv, dar am zis ca poate…poate) .Raspunsul a fost pe masura asteptarilor…”Numai grija asta nu am mai avut-o eu…”Dar de ce ati avut grija? Ca de mine sigur nu…A doua zi dimineata mi s-a spus ca nu mai e nevoie sa stau acolo, dar ca e nevoie de aprobarea medicului meu pt a iesi…Am asteptat jumatate de zi…poate o va interesa daca mai traiesc sau nu…dar am ramas cu asteptarea.Daca se intampla ceva grav se trezea el vreo unul sa o anunte.Am sunat eu..si mi-a zis ca pot sa plec linistita,sa continui doar cu antibioticul pentru toxoplasmoza.Nu a luat nimeni in calcul faptul ca la 2 zile mai tarziu nici nu mai puteam sa imi ating sanii, ca incepusem sa fac ca niste pietre ce ma dureau ingrozitor.Revenind la ziua externarii, am anuntat ca am vorbit cu doamna dr si ca pot pleca(daca nu sunam sa intreb cine stie cat mai stateam acolo).Am umblat cel putin o ora dupa asistenta de garda sa imi scoata ”fluturasul” sau cum se numeste acul acela pentru perfuzie(cu care stateam de joi-pus in urma a 3 incercari repetate si, normal, nereusite, ale unei asistente de a-mi face un calciu),dar iar se pare ca ceream prea mult de la viata.Pana la urma am plecat din spital cu tot cu ac in mana, mi-am scos trusa medicala de la masina si am scos eu acul din mana.Ce Dumnezeu, doar pentru asta platim asigurari medicale, sa ne ingrijim singuri, ca in baza altora…zilele ne sunt numarate.
Asa cum spuneam mai inainte , dupa externare au inceput dureri insuportabile de san, am sunat tot la doamna dr Carauleanu, si mi-a dat un medicament pe care l-am cautat jumatate de Bucuresti si de care nu auzise nimeni.Iritat la maxim, sotul revine cu un telefon la doamna doctor iar aceasta, cand a auzit ca nu am gasit, m-a invitat sa trec pe la cabinet.I-a spus ca suntem in Bucuresti, si marea curiozitate a renumitei doamne doctor nu a fost cum ma simt sau daca e totul ok, ci… cum am ajuns in capitala? Dupa raspunsul scurt”Cu masina” a rostit numele unui alt medicament si a rezolvat problema.
Sincer, toata revolta din sufletul meu am vrut sa o las deoparte , gandindu-ma ca poate cazul meu nu a fost atat de important, dar nemultumirile mi-au revenit in momentul cand m-am intors in spital pentru a vizita o proaspata mamica si am constatat cu stupoare ca nu numai eu eram cea neinsemnata…ci toti cei ce calca pragul acestui spital. Incepand de la injectii facute de 2 ori cu acelasi ac de catre asistente,de la doze de medicamente dublate de asistente asa, la voia intamplarii, desi medicii recomanda doza normala, de la laptele cu gandaci oferit nou-nascutilor, de la vanatai de 15 cm in urma experimentelor asistentelor si a incercarilor repetate de a face o injectie, pana la jicniri si raspunsuri date cu impertinenta la rugamintea de a schimba lenjeria murdara de o saptamana…toate le regasesti aici.Un spital fara reguli, parca, un spital in care proaspetii tatici trebuie sa se roage si sa umple buzunarele tuturor in stanga si in dreapta pentru a-si vedea bebelusi, dar unde vanzatorii ambulanti se pot desfasura in liniste si pot umbla unde le pofteste inimioara, ca doar nu au microbi.
Am cunoscut aici o fata de 19 ani cu toxoplasmoza, in 41 de saptamani, pe care nu a bagat-o nimeni in seama-au tinut-o cateva zile si au trimis-o acasa(poate poate o naste acolo si nu o mai deranja pe niumeni)-nu a stiut cui sa dea…si cat.A facut abia la 7 luni testul pentru aceasta boala, iar in spital o tot intrebau de ce nu l-a facut mai devreme.Domnilor, testul acela costa un milion jumatate, iar daca iese pozitiv trebuie repetat.Sa dai 3 milioane cand minimul pe economie e de 5…e greu.
Tot aici era o femeie insarcinata in 7 luni, lovita de sot, care nu a avut bani nici macar de o paine pe perioada spitalizarii, careia i s-a recomandat un medicament pentru varice si la care s-a urla ca la un caine ca de ce nu l-a cumparat?Nu si-a pus nimeni problema daca avea de unde sa dea un milion pe acele medicamente,tinand cont ca mai avea 3 copii acasa.
Asa cum va spuneam , incepand de personalul care te ia in evidenta la internare(care era cat pe ce sa nu ma primeasca, motivand ca medicul meu era in concediu, desi veneam cu un bilet de trimitere datat cu o zi inaintea internarii),continuand cu 99% din ce inseamna personal medical la maternitatea Cuza Voda Iasi, pana si cu femeile de serviciu care urla la tine sa nu care cumva sa te dai jos din pat pana nu se usuca dupa ce spala ele( netinand cont ca o sarcina apasa pe vezica si ca nu iti programezi ”vizitele”la baie),sunt de un comportament jalnic. E strigator la cer ce se intampla, e bataie de joc.Nimeni nu vine la spital din placere, nimeni nu vine pentru ca nu are ce face acasa.Nu mai vorbesc de un psiholog sau un consiler care sa iti vorbeasca, sa te scoata din acele stari de depresie in care intri fara sa vrei -inainte sau/si dupa sarcina ori in cazul meu din cauza renuntarii la sarcina- (in timpul intreruperii mele de sarcina ei vorbeau de ce saloane de coafura au mai gasit prin oras si ce au facut la mare-nu aveti idee cat ar fi contat o vorba care sa iti aline durerea)Nu indraznesc sa cer asa ceva, dar macar putin respect, putina compasiune, poti arata unui om.Poate candva vei fi si tu in locul lui…dar se pare ca la asta nu se gandeste nimeni.Din indiferenta si din lipsa de omenie mor copii, mor oameni ce ajung in spital pentru banalitati …sau ajung infirmi.Oare doar banii conteaza pentru dumneavoastra, domnilor doctori de la maternitatea Cuza Voda Iasi?Ce valoram noi in fata dumneavoastra?
Va spun eu:NIMIC
Trageti singuri concluziile de ce nu ii mai inghite lumea…