Inca de la inceputurile medicinei a existat o diferenta intre doctorii medicali, care se ocupa de tratamentul medicamentos al pacientilor, si doctorii chirurgi, care abordeaza tratamente invazive prin interventii chirurgicale.
Chiar si Juramantul lui Hipocrate ii diferentiaza prin paragraful:
Jur! Imi voi petrece viata si imi voi indeplini mestesugul in nevinovatie si curatenie. Nu voi practica operatia scoaterii pietrelor din basica udului, lasand-o in seama celor ce se ocupa cu acestea.
la vremea respectiva barbierii fiind cei care se ocupau cu procedurile sangerande, acestia nefiind considerati medici, deci nu trebuia sa depuna Juramantul.
Ulterior s-a produs unirea dintre cei care vindecau medicamentos (latura medicala a medicinei, prin leacuri) si cei care taiau (latura chirurgicala a medicinei), toti fiind incadrati sub titulatura de medic.
Chiar daca in ultima perioada cele 2 ramuri s-au apropiat din ce in ce mai mult prin aparitia interventiilor invazive in ramura medicala (endoscopii, cateterisme etc), exista un stereotip al personalitatii celor care practica ramura chirurgicala a medicinei.
Ai presupune ca acest stereotip e compus doar din calitati, dar adevarul este altul. Ceea ce-l face pe un medic sa fie un bun chirurg este un mix intre calitati (decisiv, bine organizat, practic, constiincios) si defecte (certaret, arogant, dominant, autoritar, ostil, egocentric, slab comunicator, impersonal, rece).
Am folosit termenul defect cu sens impropriu, pentru ca aceste caracteristici sunt negative in cazul altor categorii de persoane, dar in cazul chirurgilor asta ii face sa fie stapani pe ceea ce fac, sa aiba incredere ca pot duce la capat o interventie, totul avand ca rezultat salvarea pacientului pe masa de operatii.
E foarte simplu de inteles de ce o anumita persoana trebuie sa aiba incredere enorma in ea pentru a crede ca poate salva viata unui om in decurs de cateva secunde care fac diferenta dintre viata si moarte intr-o eventuala complicatie intraoperatorie…
Tin minte o replica din serialul House MD in care personajul principal, caracterizat prin aroganta si lipsa comunicarii cu pacientii, oferea 2 alternative:
Ce ai prefera: un medic care sa te tina de mana pe patul de moarte sau unul care isi petrece timpul in alta parte cautand o solutie care sa te salveze?
Ciudat e ca Dr. House e doctor medical, nici macar nu e chirurg 😛
In Anglia, de exemplu, chirurgii se considera ca apartinand unei categorii atat de superioare incat nici nu raspund la titlul de Doctor, doar la Mister. In sfarsit am inteles si eu de ce apare titlul de Mr. sau Mrs. in formularele care trebuie completate cand te abonezi la diferite publicatii medicale, intr-o lista alaturi de titluri medicale 🙂
O lectura interesanta in acest sens este lucrarea The surgical personality: fact or fiction a lui James H. Thomas.
We love all ‘good’ surgeons!
Interesant articol!
“You can’t sit there, that’s Mr X’s seat,” the scrub nurse calls out to me in the staff room as I’m poised over a chair, identical to the 10 other vacant chairs in the room.
I move to another seat.
“No,” the nurse stops me again, “That’s where he puts his feet.”
Apropo, House e de toate, a intrat si in operatii in cateva episoade facand bineinteles manevra aia uimitoare care i-a salvat viata pacientului si lasand pe altii sa cauterizeze si sa sutureze. E super-doctorul 🙂